De Marija Mitrović, Director Filantropie și Parteneriate, Fundația Trag

Încă din timpul regimului Milosevic, societatea civilă a fost văzută ca o amenințare în Serbia. Se întâmplă și astăzi, dar după 24 de ani în domeniu pot vedea cum organizațiile au depășit o mulțime de provocări și au rămas dedicate comunităților lor. Nimeni nu a vrut ca ele să reușească, nici atunci, nici acum, dar, în ciuda acestui fapt, au făcut-o. Aceasta este mai mult decât reziliență. Este o încăpâțânare uriașă de a-i ajuta pe cei care au nevoie. 

În zilele noastre, pot spune cu ușurință că sârbii recunosc valoarea pe care organizațiile care au de-a face poate cu persoane cu dizabilități sau cu alte grupuri vulnerabile o aduc, acolo unde activează. Iar crizele provocate de pandemie le-au arătat oamenilor vitalitatea și importanța sectorului. Așa cum s-a întâmplat în multe țări, cred că organizațiile au fost mult mai agile și mai receptive decât orice alt sistem, care poate era mai bine echipat sau avea mai multă putere de decizie.

Dar acest lucru a venit împreună cu o mulțime de lecții grele pentru sectorul civil. Organizațiile au început să-și dea seama cât de nesigură este finanțarea lor externă. Strategiile donatorilor se pot schimba peste noapte și pot rămâne fără finanțare pentru programele lor de bază. 

Asta le-a făcut să-și arate  interesul pentru mobilizarea resurselor locale, deși deocamdată o fac pentru inițiative foarte concrete.

Organizațiile din Serbia nu au ajuns la stadiul în care strâng fonduri pentru propriile operațiuni. Nici nu o fac continuu și foarte puține au o persoană dedicată care se ocupă de asta.

Problema este că situația nu pare să se îmbunătățească. Pentru organizațiile comunitare locale, noi am devenit finanțatorii, deoarece donatorii străini care obișnuiau să susțină direct organizațiile mici au plecat sau plănuiesc să sprijine organizațiile din alte țări. Multe organizații de nivel mediu sau mic se confruntă cu obstacole incredibile, deoarece nu au capacitatea să abordeze direct schemele de finanțare oferite de UE sau USAID. Iar fondurile guvernamentale nu sunt de încredere sau previzibile, încât o organizație să poată elabora un plan pentru supraviețuirea sa.

Organizațiile trebuie să-și schimbe modul de gândire și trebuie să înțeleagă că, odată ce încep să facă strângere de fonduri, această activitate trebuie să devină parte din structura lor. Strângerea de fonduri nu e ceva ce faci sporadic, ci ceva căruia îi dedici oameni și o transformi într-una din prioritățile tale. O astfel de gândire se construiește în timp, dar pentru o organizație care au unul sau doi angajați, este foarte dificil.

Am fost destul de perturbați de COVID, pentru că acest lucru a provocat o altă polarizare uriașă în societate. În primul rând, decalajul economic este acum mai mare decât era înainte. În al doilea rând, oamenii sunt acum împărțiți între cei  pentru și cei împotriva vaccinurilor.

Criza provocată de COVID i-a distras pe oameni de la o mulțime de probleme care sunt încă foarte importante, cum ar fi poluarea și schimbările climatice. Și simt că am făcut un pas în spate când vine vorba de bunăstarea comunităților noastre. 

Sunt optimistă când mă uit la mișcările locale, pentru că văd că există un val al schimbării care pornește din comunitățile locale. Lucrând în Serbia și în Balcanii de Vest cu grupuri de inițiativă interesate să creeze fundații comunitare, pot vedea că există mult entuziasm și mulți oameni cărora le pasă cu adevărat de casa și comunitatea lor.

Aceasta este șansa noastră de a aduce o schimbare de mentalitate în comunitate și de a-i ajuta pe oameni să nu se simtă neputincioși față de tot ceea ce îi înconjoară. Mai mult, aceasta este oportunitatea noastră de a opri exodul creierelor care are loc peste tot în Balcanii de Vest.

Fundațiile comunitare sunt un răspuns excelent pentru nevoile care există la nivel local și pot ajuta afacerile locale să-și investească bugetul CSR în proiecte semnificative. Acest tip de organizație are cunoștințele care îi lipsesc unei companii și poate asigura dezvoltarea orașelor și caselor noastre.

Nu știm ce ne-ar putea aduce viitorul. Faptul că o viitoare aderare la UE este scoasă din discuție a demoralizat o mulțime de oameni, ultimele acțiuni ale guvernului nostru ne face să ne întrebăm dacă țara noastră nu adoptă scenariul rusesc, iar situația din Balcani este încă o dată volatilă.

Dar oamenii au o nevoie puternică de a se simți în siguranță și de a munci pentru copiii și familia lor. Această nevoie va alimenta filantropia noastră locală și ne va ajuta să menținem și să dezvoltăm sectorul civil.