Pentru noi, visul suprem este ca fiecare copil din România să aibă acces la educația care-i împlinește potențialul
Interviu cu Raluca Jianu, CEO, Narada.
Andra Munteanu a vrut să se asigure că elevii nu abandonează școala pentru că n-au încălțări. Au trecut șapte ani de la prima acțiune a organizației, iar astăzi Narada se uită la problemele mari din educație și cum pot să le ofere copiilor toate resursele necesare pentru ca ei nu doar să termine școala, ci să-și cunoască adevăratul potențial. “E imposibil să pregătim niște copii să devină adulți funcționali într-un sistem preponderent focusat pe rezultatele academice”, spune organizația.
Prin programele sale, Narada acoperă golurile din prezent – intervenții de urgență în infrastructură – și construiește un viitor mai sigur pentru elevi. “Ca să le dăm lor o șansă reală și nouă, ca societate, în viitor este vital să ne uităm chiar dincolo de competențele lor – la ce nevoi au în întreaga lor complexitate, raportat la context.”
Ce probleme ați vrut să rezolvați când ați înființat organizația?
Organizația a fost înființată în urmă cu aproximativ șapte ani la inițiativa lui Andrei Munteanu și a câtorva oameni de bine, ce simțeau – asemenea multora dintre noi, dar care probabil nu reușeam să articulăm -, că e nevoie să punem umărul toți, câte puțin, pentru a face lucrurile să se întâmple în educație.
La momentul respectiv, știrile erau foarte sumbre în legătură cu rata analfabetismului funcțional și a abandonului școlar. În continuare suntem la coada clasamentului european când ne uităm la aceste două statistici, însă atunci, o altă organizație dăduse publicității un studiu cu privire la motivele pentru care copiii nu mergeau la școală. Îmi povestea Andra, fondatoarea organizației, că principalele două motive erau durerile de dinți și lipsa încălțărilor, lucru care pe ea a șocat-o, așa cum probabil șochează pe oricare dintre noi să aflăm că într-o țară europeană, în secolul XXI, copii nu au cu ce să se încalțe ca să meargă la școală. Și apoi întrebarea, pe care o citez aproximativ: “dar dacă noi, oamenii din sala unui eveniment de business, ne-am putea uni forțele, dac-am putea accesa puterea celor mulți, cum s-ar schimba educația pentru acești copii?”
De aici a pornit Narada, cu intervenții mai mari sau mai mici, în încercarea de a da fiecărui copil șansa la educația ce îi poate împlini viitorul. Narada a trecut prin multe iterații, de la proiecte pe hârtie și oameni strânși într-o sala, “Reacție pentru educație” în perioada pandemiei, la mobilizare națională prin HartaEdu și Naradix.
Care sunt marile goluri în sistemul de educație pe care le vedeți în acest moment?
Povesteam de curând cu un prieten care spunea că poate ar fi mai ușor să identificăm care sunt punctele forte ale sistemului educațional din România, pentru că sunt considerabil mai puține și e mai simplu să le înșiruim.
Lăsând gluma la o parte, în 2023, anul în care vedem primele aplicații de inteligență artificială și machine learning la scara largă, angajatorii din România se plâng de faptul că oferta de forță de muncă – tineri cu abilități necesare job-urilor de azi – este extrem de restrânsă. Tot azi, aproape 40% dintre școlile din România nu au autorizație ISU și, conform ultimelor statistici oficiale, 1,2 milioane de elevi învață în școli cu probleme de infrastructură.
Trăim și funcționăm într-o eră în care este departe de noi, oamenii, să garantăm succesul în viitor pe baza cunoștințelor din prezent. Cu atât mai mult, e imposibil să pregătim niște copii să devină adulți funcționali într-un sistem preponderent focusat pe rezultatele academice. Ca să le dăm lor o șansă reală și nouă, ca societate, în viitor este vital să ne uităm chiar dincolo de competențele lor – la ce nevoi au în întreaga lor complexitate, raportat la context.
Școlile au reușit să strângă aproape 100 de mii de euro, iar noi, prin partenerii noștri, am dublat această sumă, astfel că s-au putut rezolva 25 de urgențe în școlile din România.
Ce ar trebui să se întâmple astfel încât schimbările pe care le produceți sau le doriți să fie ireversibile? Cine ar mai trebui să se implice? De ce alte resurse ați avea nevoie?
Ne-am adresat și noi întrebarea asta în nenumărate rânduri și sperăm că am reușit să aflăm răspunsul corect. Pentru noi, visul suprem este ca fiecare copil din România să aibă acces la educația care-i împlinește potențialul. Ce înseamnă asta? Înseamnă ca fiecare copil să fie privit în întreaga sa complexitate, iar școala și comunitatea să îl susțină.
În acest sens, la Narada, noi folosim drept reper modelul ‘Whole Child’, sumarizat în Berkley’s Magazine.
Pentru ca schimbările pe care le producem să fie ireversibile, este nevoie să ajungem la masa critică de copii către care să intervenim 360 de grade. De aceea, ne-am asumat un obiectiv pe 7 ani în această direcție, până în 2030, iar felul în care ne-am propus să generăm schimbarea este prin a scoate la suprafață nevoile din sistem și prin a mobiliza comunitățile să găsească soluții.
Cine ar trebui să se implice? Toată lumea. Educația este despre și pentru noi toți:
- profesorii, directorii, părinții care să înscrie nevoile educaționale prin alerte puse pe HartaEdu.ro;
- comunitatea din jurul școlii: copii, părinți, instituții, organizații, companii care să vină împreună și să se implice în a rezolva sustenabil și cu efect pe termen lung alertele respective;
- companii, organizații și oameni de bine care să vină alături de noi și să ne ajute să scalăm capacitatea de mobilizare a comunităților.
Poate părea abstract, așa ca las aici un exemplu. La finalul anului trecut, în cadrul campaniei „Salvează o școală”, am organizat un târg de Crăciun în 25 de școli din țară care aveau alerte înscrise pe platforma HartaEdu. Alerte ce scoteau la suprafață nevoile de intervenție în infrastructură. La început, am întâmpinat reticență la idee. E normal, un târg nu poate părea imediat legat de educație. Însă noi am abordat problema în felul următor: „noi vă oferim tot suportul nostru, know-how-ul, vă învățăm cum să promovați târgul în comunitate, cum să atrageți vizitatori, iar voi veți face restul”.
Școlile s-au mobilizat exemplar și am văzut atunci că se poate crea un super parteneriat în jurul lor, între elevi, profesori și părinți, motivați toți de aceeași cauză mare, de a strânge bani pentru soluționarea probleme alertate. Școlile au reușit să strângă aproape 100 de mii de euro, iar noi, prin partenerii noștri, am dublat această sumă, astfel că s-au putut rezolva 25 de urgențe în școlile din România.
Ne motivează fiecare zâmbet de copil, fiecare vizită în comunități, fiecare undă de energie pe care o primim la ideile pe care vrem să le aplicăm cât mai repede și cât mai bine.
Povesteam de târgurile de Crăciun mai sus. Ei bine, în ziua aceea eu am fost la o școală din București, implicată în campanie. Când am văzut atât de mulți copii – unii dintre ei dornici să-mi vândă prăjiturile făcute în dimineața respectivă împreună cu părinții lor, alții care lucraseră două săptămâni la decorațiunile de Crăciun – , toți fericiți, cu zâmbete largi pe față, toți dornici să contribuie, să simtă că fac ceva cu sens pentru școala lor, am rămas efectiv șocată. Sunt momente în care lăcrimezi fără să-ți dai seama. Nu de tristețe, de furie sau de îngrijorare, ci de bucurie, de încurajare, de speranță că se poate, că #EOkSaFacemNoi!
Am fost la Școala Gimnazială Sălcioara, o școală în care am intervenit și cu care avem planuri mari anul acesta. Copiii ne-au primit cu pâine și sare, profesoarele și mămicile, știind că venim, ne-au pregătit zacuscă, plăcinte și alte bunătăți. Simți că renaști în astfel de momente, ca și cum cineva ți-ar turna apă vie în gură, ca în povești.
Ne motivează și gândirea pe termen lung, dar și un spirit antreprenorial. Spre exemplu, prin lentila “whole child” de care pomeneam mai devreme, ne-am uitat cum putem aprofunda intervențiilor noastre, fiind inspirați de comunitățile în care am ajuns și de alertele de pe hartă, dar și conștienți de trendurile economice.
Astfel, pe lângă nevoia de bază de siguranța fizică și emoțională, imediat s-a conturat nevoia de pregătire pentru viitor, iar aici am întâlnit profesori vizionari și creativi. Spre exemplu, am avut o alertă ce semnala nevoia de panouri solare pentru o școală care nu avea acces la apă caldă. Școala aceea, pe lângă faptul că le-a oferit acelor copii acces la apă caldă, mulți dintre ei neputând să beneficieze de acest „lux” acasă, automat a fost pregatită pentru situațiile de criză energetică.
Am văzut profesori care înțeleg diferența pe care o poate face tehnologia în educația elevilor, profesori care depășesc barierele din sistem și inovează pentru a oferi elevilor o educație de calitate. Așa am ajuns să setăm pe 2023 patru mari linii de intervenție: siguranță fizică și socio-emoțională, digitalizare, inovație și sustenabilitate, cu scopul de a ajunge la 50.000 de copii pe care să-i susținem nu numai prin intervențiile de tip infrastructură, ci și prin programele puse la dispoziție pentru ei și pentru profesori.
Și ne motivează enorm oamenii de bine – fie oameni din companii sau organizații partenere, influencers, oamenii care cred în ce facem, care ne dau inspirație și chiar resurse și care se alătura întrutotul schimbării – exercițiile de co-creare au un loc aparte în inimile noastre.
Care sunt realizările de care sunteți mândri în acest moment?
Dacă ar fi să mă uit în spate și să fac o sumă a rezultatelor de până acum, cel mai important mi se pare faptul că am reușit să mobilizăm comunitățile, societatea civilă și mediul de business în jurul intervențiilor noastre în educație.
Îmi amintesc că în 2020, odată că instalarea crizei sanitare, chiar în primele zile de lockdown, am reușit să adunăm la aceeași masă oameni de bine din business care au înțeles imediat importanța implicării lor și au finanțat accesul la școala online pentru câteva zeci de mii de elevi din România.
În 2021, am lansat platformele HartaEdu și NaradiX, cu ajutorul cărora am reușit să producem impact pozitiv în viața a peste 30.000 de copii.
NaradiX a fost prima platformă ce oferea elevilor acces la educația remedială, singura resursă disponibilă la momentul respectiv prin care putea recupera materia școlară pierdută în timpul pandemiei. Am reușit să digitalizăm întreaga materie pentru clasele 0-VIII. Între timp, această platformă a căpătat mai degrabă cumva rolul profesorului personal al copilului; pe lângă conținutul curricular, creat special pentru a fi atrăgător și interesant pentru generația de azi, copiii pot alege inclusiv cursuri de siguranță cibernetică, dezvoltare personală sau stil de viață sănătos. Și ce apreciază ei cel mai mult este faptul că, pentru efortul lor de a învăța, elevii primesc premii.
Pe HartaEdu am reușit să mapăm nevoile școlilor din România, nevoi pe care le-am semnalizat ulterior mediului de business și societății civile în scopul mobilizării rezolvării lor.
După opt luni de la lansarea HartaEdu, platforma înregistra peste 1000 de alerte din toată ţara, dintre care au fost rezolvate în jur de 150, cu o investiție de aproximativ 450.000 euro și cu un impact asupra a peste 15.000 de elevi. Cum era de așteptat, în anul 2022, am ajutat peste 60 de mii de elevi din țară și din străinătate, am rezolvat aproape 200 de alerte, cu o investiție de peste 2,5 milioane de lei și am digitalizat aproape 7.000 de lecții pentru elevii claselor 0-8.
Cred însă că dincolo de cifre, mândria vine din povești. Avem atât de multe povești din comunități, încât nici nu-ți poți imagina.
Suntem mândri că în câteva locuri am reușit să schimbăm mentalități, să-i facem pe oameni să înțeleagă că a te implica e mai ușor decât ți-ai imaginat. Suntem mândri de profesorii voluntari ce ne-au sprijinit în a digitaliza toată materia școlară pentru clasele 0-8, de elevii care intră pe Naradix, învață și se luptă să fie în frunte, de părinții care vin după o intervenție la școală și spală gresia, geamurile sau așază băncile în clase…
Personal, mai sunt mândră de ceva: de toți colegii mei ce împărtășesc aceleași valori cu cele ale organizației și care se implică în fiecare caz ca și cum ar ajuta un membru al familiei lor.
Avem nevoie de și mai multă implicare ca să facem lucrurile să se întâmple cât mai bine și într-un interval de timp potrivit misiunii și obiectivelor noastre.
Cum arată relația cu comunitatea? Simțiți că sunteți susținuți în misiunea voastră?
Cred că dacă nu am avea o relație extraordinară cu comunitățile, nu am fi aici. Și pentru asta chiar ținem să le mulțumim tuturor celor care ne-au susținut și au crezut în noi și în planurile noastre ambițioase. Însă nu e suficient. Avem nevoie de și mai multă implicare ca să facem lucrurile să se întâmple cât mai bine și într-un interval de timp potrivit misiunii și obiectivelor noastre.
O să-ți spun și aici o poveste. O școală din Dolj a înscris anul trecut o alertă pe HartaEdu, prin care atrăgea atenția asupra urgenței înlocuirii instalației electrice. Un fost elev al școlii a văzut alerta promovată în social media și a decis să se implice. Domnul respectiv locuiește astăzi în Elveția, are un business de succes și mărturisea că sufletul nu i se poate desprinde de satul natal. A cumpărat toate materialele necesare, a angajat muncitori și a coordonat întreaga lucrare.
Și ca el sunt mulți alții, iar aici mă refer inclusiv la oameni din organizații. Însă nu e suficient, pentru că educație nu se face doar într-o școală, două, nouă. Se face în toate școlile din România și ar trebui să fie aceeași pentru toți cei aproape 3 milioane de elevi. Și educația nu se face doar anul acesta. Se va face și la anul, și anul următor și tot așa. Cu aceste gânduri în minte, am realizat că direcționarea către Narada a celor 3,5% din impozitul pe venit calculat fiecărei persoane fizice și a celor 20% din impozitul pe profit calculat persoanelor juridice, reprezintă o resursă viabilă și sustenabilă pentru a face transformarea de care vorbeam mai sus.
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
No comment yet, add your voice below!