Actualii reprezentanți ai societății civile în cadrul CES încearcă să dea o altă greutate organismului, prin intervenții consistente pe subiecte importante, precum locuirea sau situația exploatării de la Roșia Montană, spune Corina Murafa, next Now Planet & Climate co-leader, Ashoka și membră a plenului Consiliului Economic și Social din noiembrie 2020. Murafa consideră că, dacă aceste contribuții vor fi suficient de consistente, în viitor Legislativul și Executivul ar putea vină către CES, pentru că legea le permite să ceară opinii și perspective din partea organismului.
Cum ai devenit membru al CES?
În bula asta a noastră mică a societății civile, la final de 2020, s-a stârnit un buzz destul de puternic, vizavi de faptul că există un fel de înțelegere între Guvern și FDSC, ca aceste numiri în CES să nu se mai facă politizat, ci într-o manieră mai democratică.
Pe partea societății civile nu a existat niciodată acest proces de auto-reglementare. Întotdeauna prim-ministrul numea, din propria semnătură, cei 15 reprezentanți.
Deși nu se putea modifica legea, în sensul de a se elimina această semnătură a premierului și din cauza felului în care funcționează societatea civilă la noi, s-a organizat această platformă votONG, în care reprezentanții societății civile să-și desemneze reprezentanții în CES prin vot, iar prim-ministrul doar să sfințească rezultatul votului, prin acea decizie de numire.
Intenția platformei, din câte știu eu, este să fie folosită și pentru alte tipuri de numiri în diverse organe consultative ale Executivului sau chiar la nivel internațional.
Eu, la vremea respectivă, încă eram director executiv al Biroului Ashoka din România. Noi ne-am înscris în platforma VotONG. Eu lucram foarte mult pe subiecte de climă, mediu și energie, iar alegerile astea organizate auto-reglementat prin votONG erau pe domenii. Am zis să aplic pentru una din cele două poziții dedicate subiectului de mediu, dezvoltare durabilă, pentru că am considerat că am expertiza necesară, mă știu cu oameni din sector și pot coagula vocile lor.
Din postura de membru CES, cum ți s-a schimbat perspectiva vizavi de sectorul ONG?
M-aș fi așteptat să văd sectorul mai puternic în acțiunile de advocacy, îmi imaginam că nu îmi voi da doar cu părerea eu ca expert. Nu mi-aș fi imaginat că sectorul să fie atât de slab reprezentat la nivel de advocacy, pentru că actele ajung la CES doar în faza lor finală, după ce vor fi trecut prin consultări publice. Nu de puține ori am auzit reprezentanți ai autorităților din Executiv sau chiar și din Parlament spunând că „noi așa ne-am priceput să facem, dar nu am văzut nu ne-a spus nimeni altcineva din societatea civilă cum altfel, nu am primit contribuții în perioada de consultare publică”.
Avem un canal extrem de informal, în sensul în care stăm noi pe pagina de Facebook a organizațiilor non-guvernamentale din CES, iar CES postează pe pagina proprie de Facebook toate actele care vin în dezbatere publică în săptămâna respectivă și în 90% din cazuri nu există nicio contribuție din partea ONG-urilor din România. Or asta e o surpriză pentru mine. Doar pe chestiuni uneori extrem de contondente se stârnește așa un pic de val, cum ar fi o propunere legislativă din Parlament inițiată de doi deputați UDMR în stilul legii Viktor Orban împotriva LGBTQ.
Practic voiau să scoată complet orice fel de informare publică, nu numai în sistemul educațional cu privire la chestiuni ce țin de sănătatea reproducerii și implicit de LGBT. Era o lege extrem de prost formulată, neconstituțională, Asociația Accept a transmis CES un memoriu cu câteva zile înainte.
A venit în plen, a fost solicitat să fie invitat și a susținut cauza. Noroc că, uite pe subiectul ăsta, celelalte ONG-uri din CES sunt și ele interesate au competențe, uneori chiar și membrii au o afinitate vizavi de subiect. Am putut să ne zbatem cu succes, deși a fost la muchie, la un vot distanță și am reușit să dăm aviz nefavorabil Dar la un vot distanță a fost!
Atunci când ONG-urile au sesizat că e un act pe traseu și au avut capacitatea asta de a face o monitorizare a Parlamentului, a propunerilor legislative, ele au transmis un punct de vedere documentat cu cifre și noi l-am putut susține în CES.
Cu o argumentație bună am convins membrii CES. Cred că s-a îmbunătățit oricum destul de mult calitatea avizelor de când suntem noi ca ONG-uri și creștem un pic calitatea dezbaterii acolo și sunt luate în seamă de parlamentari. Ba mai mult, am văzut un moment în care practic s-a făcut o inițiativă legislativă nouă argumentând-o cu punctele de vedere din avizul CES ului.
Din păcate ONG-urile din România, societatea civilă este prea lipsită de capacitate și de resurse ca să poată să urmărească procesul legislativ în mod temeinic și să poată să ne dea puncte de vedere relevante.
Poate CES să devină un partener și nu doar un observator al procesului legislativ? Să fie inclus de la începutul unui act, nu doar la final, când trebuie să dea o parafă.
Noi încercăm noi încercăm chestia asta din mai multe direcții. În ceea ce privește CES căutăm, spre exemplu să fim implicați în procesul de monitorizare a PNRR. Sunt țări din Uniunea Europeană unde CES-urile naționale sunt reprezentate foarte activ în Comitetele de Monitorizare a PNRR-urilor. Ceea ce mi se pare super relevant și încercăm și noi să facem chestia asta, dar e o acțiune de lobby și de advocacy și nu e una neapărat ușor de dus.
Încercăm să creștem profilul public și să fim luați drept instituție serioasă cu aceste studii pe care vrem să le facem la un nivel cât mai ridicat. Și sper ca primul care va da tonul ăsta este studiul pe locuire de care mă ocup eu. Creștem profilul, astfel încât Legislativul și Executivul să vină la noi, pentru că legea le permite să ceară opinii și perspective. Încă din faza incipientă am început să primim invitații.
Pe de altă parte, în ministere au loc așa numitele Comisii de Dialog Social, care sunt mult mai devreme decât CES. Dacă CES trebuie să se pronunțe pe un act doar după ce a avut loc Comisia de Dialog Social și după ce a consultat minuta Comisiei. În aceste Comisii, conform legislației privind dialogul social din România, sunt reprezentate la nivelul tuturor ministerelor patronatele și sindicatele. Patronatele și sindicatele au ferestre prin care să influențeze procesul legislativ mult mai devreme, cel puțin cel care ține de decizii ale Executivului și societatea civilă nu este reprezentată în aceste comisii de dialog social.
Singurii care au reușit au fost cei de la Consiliul Elevilor care practic sunt invitați la Comisia de Dialog Social de la Ministerul Educației unde chiar sunt discuții contondente. Sunt discuții de substanță se ține cont de părerea lor, pentru că altfel îți dai seama, se blochează, ei fac proteste. Au câștigat destul de puternic dreptul ăsta dar nimeni altcineva nu prezența în aceste comisii de dialog social din societatea civilă din ONG uri.
Comunicarea cu patronatele și sindicatele cum funcționează?
Cu excepția anumitor chestiuni mai delicate, dialogul e unul bun. Dar este unul pe care cumva l-am făcut noi să fie în felul ăsta, pentru că suntem activi, venim cu intervenții, astfel încât ne e relativ simplu să sunăm un membru al patronatului sau al sindicatului și să zică „hai să mergem împreună pe chestia respectivă”. E un proces din ăsta de construire de coaliții.
Societatea civilă este destul de organizată: noi venim cu 15 voturi, deci suntem puternici, iar dacă patronatele și sindicatele vor să treacă ceva și dacă nu e consens între ele trebuie musai să ia voturi. Dar acum problema este și de reprezentativitatea mișcărilor, pentru că sunt foarte multe persoane în CES care sunt de mulți ani acolo și deja au cam ajuns să fie pe persoană fizică. Sunt surprinsă că atunci când emit niște perspective nu concordă deloc cu ce știu eu că este poziția sindicatului pe subiectul ăla am fost surprinsă să văd de la reprezentanții patronatelor niște chestii contrare business-urilor, de exemplu.
Altfel să știi că nu a fost un dialog de nefăcut. Spre exemplu, atunci când la un moment dat CES a ieșit cu un punct de vedere — ceea ce iarăși a fost o premieră — pe includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO, un subiect care divizează oarecum societatea de la noi.
Societatea civilă a avut atunci capacitatea să facă lobby pe lângă patronate și sindicate și s-au încins telefoanele, să ne susțină în emiterea unui punct de vedere al CES, pentru că astfel de puncte de vedere trebuia adoptate cu trei sferturi din numărul membrilor plenului și e greu de constituit majoritatea aia. Am reușit să dăm un punct de vedere oficial al CES-ului care a fost luat în seamă de presă și a creat presiune publică.
Dar alianțe între societatea civilă și sindicate pe anumite teme sau chiar între societatea civilă și patronate pe anumite teme nu prea există. Și este foarte păcat, pentru că dacă ar exista s-ar putea ca vocile noastre să fie mai puternice. Acum în CES parcă ne mai împrietenim inclusiv în comisia asta privind locuirea, unde suntem mereu tripartit.
Există frustrări când legile sunt promulgate în ciuda avizelor negative de la CES?
Din păcate, aici există un mare obstacol de capacitate și mi-aș dori să existe la nivel de think tank-uri, de exemplu, sau la nivel de secretariat tehnic în CES, această capacitate de a urmări procesul legislativ după emiterea avizelor. Cu alte cuvinte cât din avizul respectiv a fost preluat sau câte din avizele nefavorabile au contribuit la închiderea unui proces legislativ sau câte, de exemplu, în ciuda avizului nefavorabil, au dus totuși la adoptarea actului respectiv.
Eu cred că ar fi o reflecție foarte interesantă vizavi de legitimitatea actului de guvernare și de legitimitatea guvernului.
Țin minte una dintre primele mele bătălii pierdute în CES, poate dacă aveam experiența de acum de construcție de coaliții înainte de vot, nu aș fi pierdut-o. S-a pus la un moment dat problema unui proiect legislativ privind Educația pentru mediu, educația pentru schimbări climatice de fapt, era o inițiativă din Parlament și se căuta introducerea unei astfel de orientări prin modificarea Legii Educației.
Toată lumea știe că avizul CSM este unul consultativ și tot ce putem să facem noi în momentul în care avem aviz nefavorabil să fim mai vocali, adică nu doar să dăm un aviz nefavorabil și o motivație, ci să ieșim cu un comunicat de presă.
Ceea ce iarăși nu se dorește uneori, pentru că ai deranja foarte tare guvernul și depinzi și tu oarecum instituțional de guvern. Nu se dorește, pentru că uneori pentru avizele nefavorabile nu există neapărat consens.
Ce s-ar întâmpla dacă avizul CES nu ar fi o simplă chestie facultativă, un simplu aviz consultativ? Dacă ar trebui luat în seamă pe anumite legi, cum este cea a bugetului?
Nu știu dacă neapărat ar fi o soluție ca avizul să fie ca să fie obligatoriu, atâta timp cât mă uit că uneori majoritățile în CES pentru datul de avize se fac pe chestii care nu țin de interesul public general, ci mai degrabă pe interese de grup. Mi-e teamă că până când nu se profesionalizează mai mult organul ăsta consultativ și până nu se profesionalizează mai mult membrii CES-ului nu ar fi o idee foarte bună asta.
Aș vedea niște modificări de procedură. Aș vedea obligativitatea lecturării în comisiile parlamentare a avizului CES, pentru că de multe ori avizul se pune acolo la dosar. Dacă președintele de comisie nu are un oarecare respect pentru CES, avizul nu e citit de nimeni.
Am putea să ne ducem ca reprezentanți ai CES-ului să susținem avizul respectiv în Parlament, dar nu avem această capacitate tot timpul. Uneori am făcut chestia asta când a fost ceva foarte de interes pentru o anumită parte din CES, dar ar trebui ca măcar președintele Comisiei parlamentare să fiu obligat să citească avizul, adică să se formalizeze observațiile.
Poate aduce CES la aceeași masă sectorul ONG?
Nu îmi imaginez ca CES să fie un fel de catalizator al întregului sector, pentru că pur și simplu sectorul este foarte complex. Dar mi-aș putea imagina ca CES și membrii săi să fie catalizatori pe anumite subiecte. Pe subiectul locuirii ne-am zbătut, am făcut și audiere publică, iar toate ONG-urile care știau subiectul, care vorbesc despre locuire pentru grupuri vulnerabile și evacuări au participat la audierea publică. S-a catalizat o mișcare pe subiect și nu sunt numai ONG-uri, ci și profesioniști din alte domenii.
Să știi că se face front comun, de exemplu în zona drepturilor și libertăților sau protecția grupurilor vulnerabile, care sunt îndeobște teme iubite de societatea civilă. Asta s-a întâmplat acum, pe legea Orban-LGBTQ.