Salvarea inocenților
Copiii cu dizabilități grave și copiii din medii vulnerabile primesc o șansă la educație echitabilă grație eforturilor a două fundații clujene
Articol scris de Bianca Felseghi
În urmă cu 30 de ani, o mână de oameni, susținuți de Serviciul de Ajutor Maltez, a început să transforme realitatea de zi cu zi pentru copiii cu dizabilități neuromotorii și neuropsihice. Era o vreme în care standardele serviciilor sociale în România abia începeau să fie definite, iar nevoile acestor mici oameni – suflete care supraviețuiseră în ciuda circumstanțelor covârșitor de grele în care s-au născut – abia ce începeau să fie cunoscute și conștientizate. La Cluj-Napoca, Grădinița Malteză – “Centrul de zi pentru copii cu dizabilităţi neuromotorii, neuropsihice și alte deficienţe asociate” e unul dintre puținele oaze dedicate serviciilor de recuperare pentru grupa de vârstă mică.
În alt capăt de județ, la Mintiu Gherlii, Fundația Inocenți a inaugurat în 2019 un program de afterschool, Școala după Școală, dedicat copiilor proveniți din familii vulnerabile. Ca în atâtea alte comune din România, în Mintiu administrația locală e mult în urma nevoilor comunității și incapabilă să le rezolve prioritățile de ordin educativ. De asta se ocupă un ONG din Bistrița și corpul profesoral al Școlii Gimnaziale Mintiu Gherlii, niște oameni care nu se sperie de datele problemei. Dimpotrivă, cu umor și entuziasm provoacă o schimbare de nucleu în viața elevilor, care abia puteau fi convinși să nu abandoneze școala. Uneori succesul unui caz plesnește fără preaviz și împotriva oricăror șanse de reușită.
Poveștile care urmează sunt despre încăpățânare și vocație. Despre tenacitate și speranță. Despre cum voința și claritatea de viziune a unora, puțini, poate determina o schimbare majoră în percepția majorității. Dar sunt și niște lecții despre flexibilitate și despre cum adaptarea permanentă la cerințele unei realități tot mai complexe, împinge de la spate un angrenaj format din sute de persoane beneficiare.
Maltezii
Grădinița Malteză funcționează într-o casă situată în așa-zisa zonă de reurbanizare a centrului din Cluj-Napoca. În locul cartierului cu case vechi de unul sau două niveluri, răsar blocuri cu fațade de sticlă. Dar pe strada Haiducului numărul 9, înăuntrul clădirii cu porți înalte, se petrec minuni. M. e un băiețel de vreo cinci ani care se aplaudă și râde cu gura până la urechi. E fericit, îmi spune terapeutul, fiindcă a reușit să urce cele câteva scări de lemn, ajutat de un kinetoterapeut. De fapt, e prima oară când reușește să urce toate scările. E un moment de recunoștință generală, se simte în aer, iar mie îmi dau lacrimile uitându-mă la transfigurarea lui.
Grădinița a fost înființată în urmă cu 30 de ani de Serviciul de Ajutor Maltez în România – care există în România din 1991. Inițial, Serviciul de Ajutor Maltez a susținut financiar instituțiile spitalicești și precarul sistem de sănătate, abia ieșit din comunism. Mirela Codreanu este acum directoarea programului, dar a fost înainte de toate voluntar al Serviciului, pe când abia terminase o școală sanitară. “Am luat contact cu copiii înainte de a-mi alege profesia, așa că puteam înțelege mai bine cum funcționează sistemul și ce nevoie trebuie acoperite”, îmi povestește.
Tot personalul angajat de Serviciul Maltez în anii ‘90 lucrează încă la Centru sau au ieșit la pensie după ce și-au dedicat întreaga activitate acestui loc. Între timp, Centrul a învățat să funcționeze autonom, fără susținerea fondatorilor, a învățat să își aleagă programele în funcție de priorități și finanțările care să îi permită o echipă mai numeroasă și mai mulți copii acceptați în program.
“În anii ‘90 nu era clar ce e aici, centru de recuperare, de educație, gradiniță specială? Nu existau încă acreditări pentru grădinițe particulare. Se mergea pe bâjbâite în serviciile sociale. Abia după anii 2000 au venit primele standarde pe categorii de vulnerabilități”, explică Mirela Codreanu.
“Modelele de afară sunt foarte faine și teoretic pot fi ușor replicate” adaugă ea. Însă legislația românească le face aproape imposibil de implementat. În Germania, dar și în alte țări europene, de exemplu, statul acoperă în proporție de 90% costurile programelor sociale. La noi, multă vreme această finanțare a oscilat între 17%-20%. Finanțările de la stat vin din două direcții, de la Consiliul local sau de la Ministerul Muncii. Astfel, identificarea resurselor care să le permită să funcționeze în continuare, e una din principalele activități, care preocupă angajații de la Centru. Nu e vorba numai de viața lor. Ci de familii întregi care depind de acest loc.
“În 2019, mai multe asociații din Cluj-Napoca am cerut o audiență la primar, după ce tocmai fuseseră majorate salariile din sistemul public. I-am explicat că noi nu putem oferi nici jumătate din ceea ce se plătește în sistemul de stat. Finanțarea era de 175 lei/lună/copil. S-a aprobat dublarea sumei, apoi în 2022 s-a modificat legea în așa fel încât finanțarea din partea statului a ajuns la circa 600 lei/copil/lună.”, spune Mirela Codreanu.
17 este numărul de sucursale și filiale ale Serviciului de Ajutor Maltez în România. Există numai două centre de zi, care se adresează copiilor cu nevoi speciale, unul la Cluj și altul la Blaj.
++++
Creșterea cuantumului finanțării de la stat a permis grădiniței să ajungă de la 16 locuri, la 20 și apoi la 25 de locuri. Familiile nu plătesc serviciile de care beneficiază în cadrul Grădiniței malteze. Instituția acceptă donații. Unii părinți își permit să ofere, dar alții nu dispun de posibilități.
În pandemie, Grădinița Malteză a funcționat tot timpul. Pe când majoritatea grădinițelor, speciale sau nu, de stat sau private, dar și școlile,au fost închise, iar copiii au urmat anevoie cursurile online, Grădinița Malteză a găsit variante de funcționare agreate de Direcția de Sănătate Publică. În mod surprinzător, protocoalele sanitare le-au oferit posibilitatea de a-și recalibra eforturile și resursele și să îi facă mai eficienți, îmi spune Mirela Codreanu.
“Am gândit un sistem individual. Am făcut în așa fel încât fiecare copil trebuia să vină pentru cel puțin trei ore pentru trei terapii la grădiniță. Am pus câte un copil în fiecare sală, de kineto, de logopedie și așa mai departe și doar noi, terapeuții ne rotam de la un copil la altul, ca să limităm cât mai mult contactul și posibila contagiere a spațiilor. Aveam grijă să nu se suprapună copiii și aparținătorii la veniri și la plecări, iar între serii dezinfectam spațiul cu lămpi cu ozon și lămpi UV. Un an de zile am funcționat așa.
Apoi am găsit un scenariu de lucru mai bun, cu grupe de câte patru copii, în funcție de deficiențe, de compatibilitate, de programul părinților și am observat că rezultatele erau mult mai bune fiindcă puteam să lucrăm cu fiecare copil individual. Așa că am hotărât să mergem pe formula asta, fiindcă copiii au nevoie de o rutină. Practic fiecare copil vine de cel puțin două ori pe săptămână la grădiniță”. Astăzi, Grădinița Malteză funcționează după același model.
Organigrama lor include acum un educator, un psihopedagog și un kinetoterapeut, dar și un terapeut și un psiholog cu contracte de servicii. Cu actualele impozite și taxe, Grădinița nu își permite să angajeze pe poziții full time cei doi specialiști, iar salariile sunt mai puțin atractive decât la stat.
Dintre cei care au urmat cursurile și ghidajul oferit de Grădinița malteză unii au ajuns chiar ei profesori psihopedagogi. Alții au terminat facultatea sau școala profesională. Chiar dacă unii au rămas într-un scaun rulant, au reușit să se dezvolte cât de mult le-a permis determinarea personală, sunt cea mai bună variantă a lor posibilă. Și Grădinița, comunitatea, colegii, au contribuit semnificativ la aceste rezultate.
“Un copil, care nu vorbea, dar putea înțelege și avea probleme cu mersul, a lipsit o vreme pentru că a urmat un tratament. Când a revenit la grădiniță era atât de fericit și de încântat, îmbrățișa toate jucăriile, a fugit încontinuu dintr-un loc într-altul, râdea în hohote. Seara, ne-a sunat mămica să ne întrebe dacă s-a întâmplat ceva în ziua aceea, dacă copilul a căzut și s-a accidentat, fiindcă nu mai voia să se miște deloc. A fost la o evaluare medicală, a fost supus unui RMN, însă copilul nu avea nimic. S-a dovedit că avea de fapt febră musculară, o senzație pe care el, care se mișca atât de greu, nu o mai experimentase”, își amintește directoarea.
Proiectul de suflet la care lucrează de doi ani Grădinița malteză este construirea unui loc de joacă public incluziv, pornind de la nevoile copiilor de aici, dar în care să se poată juca și interacționa și copiii speciali și cei tipici. Ca să popularizeze ideea, Grădinița organizează și în 2023 a doua ediției a unui festival socio-cultural care se numește Simfonia prieteniei. Sunt două zile de ateliere, joc și voie bună, care ar trebui să conducă la strângerea de fonduri pentru edificarea acestui loc de joacă.
“Am pornit așa, de la o discuție cu cu un fost copil al nostru, ajuns la 34 de ani, pe care l-am întrebat, măi, dar ce ți-a lipsit ție cât ai fost a grădi? Că nu m-am putut juca cu alți copii în parc, ne-a răspuns. Vrem să aducem schimbarea în comportamentul tinerei generații, fiindcă nici unul din noi nu acceptă cu ușurință diversitatea la vârsta adultă, dar putem fi mai înțelegători și mai toleranți cu cei din jurul nostru, dacă suntem expuși de mici la acest gen de relaționări cu ceilalți”, încheie Mirela Codreanu.
Mintiu
La Mintiu e mijloc de săptămână și e Școala Altfel. Domnul Mihai, învățătorul, fiu de învățători, e un fel de sufletul locului. Plin de voie bună și inițiativă. “Aș da mâna, să vă salut”, îmi spune, “dar sunt plin de oțet și sare, că facem experimente!”.
În curtea școlii adună toți prichindeii de școala primară în jurul unei sticle cu suc carbogazos, îi așează în cerc la distanța de siguranță, și aruncă înăuntru mentosane. Reacția e cam… fâsâită, dar copiii îl îmbărbătează. “A fost foarte bine, domnu’ învățător! Data viitoare, luăm noi mentosanele… de care trebuie”, îi spune un băiețel tuns la șubler și cu aer de Știe-Tot.
Fundația Inocenți e din Bistrița, unde a implementat între 2014-2016 un program educațional, care îi ajuta inițial pe copii cu înscrierea la grădiniță. Pe urmă, proiectul finanțat din fonduri norvegiene a trecut la Primărie, care s-a ocupat cinci ani de sustenabilitatea lui. Fundația Inocenți coordonează acolo încă Centrul de Zi „Micii Inocenți”, deschis în 2012. Prin mijlocirea Fundației Noi Orizonturi din Cluj, au găsit un nou beneficiar pentru un program de Școală după Școală în comuna Mintiu Gherlii.
La Mintiu Gherlii există o comunitate numeroasă de romi. Cei mai mulți copii înscriși în programul de After School vin din astfel de familii vulnerabile, iar o parte dintre ei sunt copii cu cerințe educaționale speciale.
“În principal, copiii vin și își fac temele. Dar sunt copii care au întârzieri în achiziții, sunt copii cu certificate CES, iar pentru ei am gândit o curriculă adaptată, fiindcă ei, deși au terminat clasa întâi sau clasa a II-a – III-a nu pot încă citi. O altă parte nu au probleme de natură neurologică, dar pur și simplu nu au fost stimulați corespunzător vârstei, fiindcă, vedeți, stau mai mult în familie decât la școală…” spune Andrada Miron, de la Fundația Inocenți, unul din fondatorii sistemului de Școală după Școală.
Familiile copiilor din program sunt printre cazurile sociale cele mai dramatice, iar sărăcia și lipsa accesului la educație, în cascadă, pentru generații în șir, produce confuzie și suspiciune atunci când există inițiative menite să îi ajute pe cei mai tineri membri să recupereze decalajele de învățare. De aceea, psihopedagogii și profesorii lucrează de multe ori încercând să explice neîncetat beneficiarilor de ce mersul la școală folosește nu doar pentru accesarea burselor sociale (care depind de prezențe), ci este o șansă. “Avem și copii care au evoluat vizibil de când am început after school-ul și care altfel, nu ar fi făcut nimic. Am un copil, foarte isteț, care deja scrie și citește cot la cot cu ceilalți din clasă”, spune învățătoarea Elisabeta Farcaș.
Fundația Inocenți a pus la dispoziția școlii din Mintiu o serie de materiale didactice care să faciliteze abordarea unor teme greu de abordat, de obicei, în sistemul normat de curricula bazată mai curând pe acumulare de informații, decât pe înțelegere complexă. Un personaj, Rufi, le vorbește copiilor despre tristețe sau furie și despre cum se poate ieși dintr-un astfel de cerc de neputință, fără să te lași copleșit de emoții negative.
Mihaela Mihalca, de la Inocenți, care e consilier pentru dezvoltare personală, face chiar astăzi o demonstrație. Copiii sunt rugați să scrie pe o foaie colorată cinci experiențe din viața lor, pentru care sunt recunoscători sau care i-au făcut fericiți.
“Probabil nu ar fi avut nicio evoluție, nu fi avut acces la atât de multe resurse educaționale, nu ar avea deloc susținere în procesul educațional, ZERO experiențe de învățare.”
E o metodă, spune Rufi, să păcălești tristețea, care îți apasă respirația, ca piciorul unui elefant pe piept. În timp ce copiii scriu, învățătorul Mihai Gădălean, îmi arată discret elevii de care e mândru, fiindcă au progresat peste așteptări, grație programului prelungit de școală. O fată cu fața visătoare, cu părul revărsat pe spate, mânuiește un creion aproape cu eleganță, în timp ce pictează litere mici și timide. Acum doi ani, abia se descurca cu cititul. Acum scrie. Pare un pas mic, dar e o victorie capitală.
Astăzi sunt 36 de copii de la Mintiu Gherlii, care urmează programul After School, dar lucrul la clasă se face și cu mai mulți. Fără sprijinul Fundației Inocenți, nimeni nu știe unde ar fi fost azi acești copii. “Probabil nu ar fi avut nicio evoluție, nu fi avut acces la atât de multe resurse educaționale, nu ar avea deloc susținere în procesul educațional, ZERO experiențe de învățare”, spune Andrada Miron. “Pe de altă parte, nu aș vrea sa minimalizez eforul pe care profesorii de acolo îl depun zi de zi în timpul orelor de curs. Fără implicarea lor, toate resursele pe care noi le punem la dispoziție nu ar avea impactul dorit.”
*Fotografiile aparțin organizațiilor menționate în articol: Serviciul de Ajutor Maltez în România-Cluj-Napoca și Fundația Inocenți- Bistrița
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
No comment yet, add your voice below!