Skip to content

Programa școlară nu le ajută pe adolescente să facă față provocărilor vârstei

Organizația a apărut în 1996, în Bistrița, din dorința de a le oferi comunităților o mână de ajutor în a-și recâștiga încrederea și a se dezvolta. În prezent, unul dintre programele cele mai importante rămâne susținerea adolescenților și copiilor în a-și descoperi potențialul, prin codare.

“Încep cu pregătirea profesorilor – chiar dacă acum avem un curriculum actualizat pentru TIC/ informatică, filmul se rupe când ajungem la predare. Mai ales în mediul rural, mulți copii fac încă orele de TIC pe hârtie, din dorința managementului de a ține calculatoarele ‘’de bune’’, cu mileu pe ele”, spune Narcis Luceanu. 

La numai 24 de ani, el este coordonatorul proiectului flagship al Fundației Progress – CODE Kids.

Ce problemă ați vrut să rezolvați când ați înființat organizația? 

Organizația a fost înființată acum 26 de ani în Bistrița, deci am început uitându-ne la comunitatea locală, apoi am extins proiectele la nivel național și am deschis biroul de la București. A fost gândită ca o organizație de dezvoltare comunitară, care a funcționat, ca toate ONG-urile din anii ‘90, cu sprijin din afara țării – voluntari și ‘’ajutoare’’ :). Din anul 2014, am preluat și continuat investiția făcută de Fundația Bill și Melinda Gates prin programul Biblionet, care a modernizat bibliotecile din România.  Ele au rămas de atunci focusul nostru, iar proiectele pe care le-am gândit în ultimii nouă ani și-au propus să le transforme în hub-uri comunitare. 

Încă există școli cu toaleta în fundul curții, așadar ce rost are să mai vorbim de calculatoare și cum construim viitorul generațiilor viitoare. 

Care sunt marile goluri în sistemul de educație pe care le vedeți în acest moment? 

O să mă refer aici doar la ceea ce facem noi, adică programare, robotică și empowerment pentru fete și doar la contextul din mediul rural/urban mic, unde am construit o expertiză extrem de robustă. 

Încep cu pregătirea profesorilor – chiar dacă acum avem un curriculum actualizat pentru TIC/ informatică, filmul se rupe când ajungem la predare. Mai ales în mediul rural, mulți copii fac încă orele de TIC pe hârtie, din dorința managementului de a ține calculatoarele ‘’de bune’’, cu mileu pe ele. Conform unui studiu făcut de fundația noastră în comunitățile CODE Kids în 2021 (cercetare exploratorie pe un lot de conveniență de 155 de respondenți), în mai mult de jumătate din cazuri, orele erau ținute de profesori fără experiență în domeniu, cu alte specializări – matematică sau fizică în cel mai bun caz, dar poate fi vorba și de desen sau religie. E foarte greu să găsești oameni cu background în IT, pentru că acestea sunt skill-uri foarte bine plătite și oferta salarială pentru profesori pur și simplu nu e competitivă. 

Dacă ne uităm la partea de soft skills, școala românească e cu 100 de ani în urmă. De exemplu, noi punem accent pe educarea fetelor din mediul rural, încercând să acoperim o mare nevoie: aceea de informare. Programa școlară nu le ajută pe adolescente să facă față provocărilor vârstei. Subiecte ca educația sexuală sunt tabu în țara cu cel mai mare procent de mame minore din Europa. Nouă ni se pare că sunt ignorate total acele lucruri de care copiii au nevoie ca să devină adulți funcționali. 

Completează triada marilor goluri din sistem lipsa investițiilor în infrastructură  din mediul rural. Încă există școli cu toaleta în fundul curții, așadar ce rost are să mai vorbim de calculatoare și cum construim viitorul generațiilor viitoare. 

Avem cluburi de programare și robotică în peste 250 de comunități din România și Republica Moldova, cu peste 3000 de mini-coderi în ele, iar cluburile noastre de empowerment pentru fetele din mediul rural sunt în 60 de biblioteci publice, numărând în jur de 700 de adolescente.

Ce ar trebui să se întâmple astfel încât schimbările pe care le produceți sau le doriți să fie ireversibile? Cine ar mai trebui să se implice? De ce alte resurse ați avea nevoie? 

ONG-urile și companiile nu pot să facă treaba statului, oricât de tare ne-am da peste cap. Noi am găsit o rețea alternativă prin care să ajungem la copii – bibliotecile publice. Astfel, avem o acoperire foarte bună în comunități mai izolate și lipsite de resurse (rural și urban mic) și o independență destul de mare – suntem doar noi și bibliotecarul. Copiii vin acolo de plăcere, fără să simtă povara unui sistem care te evaluează și te înregimentează.  E un cadru în care sunt mult mai deschiși să învețe lucruri noi, într-un mod nou. Realitatea este însă că pentru o schimbare ireversibilă la scală mare este nevoie ca proiectele pilotate de noi și alte organizații care schimbă paradigma educației din România să fie implementare în școli. Implicarea statului, prin politici publice coerente, bazate pe date și lecții învățate de noi,  este singura soluție.

Ce vă mână în luptă? De unde vă luați energia pentru a continua? 

Nu pot să vorbesc pentru colegii mei, dar pe mine, Narcis Lunceanu, mă motivează faptul că văd cum se schimbă copiii sub ochii mei. Avem atât de multe exemple emoționante care ne-au arătat ce efect are munca noastră asupra lor! Îmi vine în minte povestea unui adolescent care se gândea că termină liceul și se întoarce în sat să îi ajute pe părinți la muncile fizice din gospodărie. După un webinar în care le-am zis copiilor, mai mult în treacăt, cât de important este să termine o facultate, el a decis să recupereze golurile pe care le avea la școală și acum își face planuri să vină la București la Politehnică. A fost un moment de “aha!” pentru mine, în care mi-am dat seama ca fiecare cuvânt pe care îl rostesc are un impact asupra lor și, pe cât de motivat sunt eu să îmi fac cât mai bine meseria, pe atât sunt de conștient de responsabilitatea pe care o am. 

Și mai e ceva: mă văd pe mine în povestea lor. Sunt un copil de la țară, care știe exact care sunt provocările prin care trec ei și cum le pot depăși. 

Care sunt realizările de care sunteți mândri în acest moment? 

Avem cluburi de programare și robotică în peste 250 de comunități din România și Republica Moldova, cu peste 3000 de mini-coderi în ele, iar cluburile noastre de empowerment pentru fetele din mediul rural sunt în 60 de biblioteci publice, numărând în jur de 700 de adolescente. Mândria mea absolută este rețeaua de alumni pe care am creat-o și care numără în prezent peste 100 de copii implicați extraordinar de mult în proiectele noastre, care muncesc cot la cot cu noi ca sa întoarcă în societate sprijinul pe care l-au primit și ei la rândul lor. 

Iar dacă ar fi să menționez un moment în care ne-am simțit cu toții ‘’văzuți’’, acesta a fost anul trecut, când am primit trofeul Future proof education la prestigioasele premii Emerging Europe Awards de la Bruxelles. Suntem foarte mândri de această realizare.

What does the relationship with the community look like? Do you feel that you are supported in your mission? If so, does this support also translate into concrete actions (involvement through volunteering, donations, etc.)?

În proiectul nostru cam totul se bazează pe voluntariat – bibliotecarii, profesorii, activiștii care deschid cluburi CODE Kids o fac fără să fie plătiți. Alumnii ne sunt de foarte mare ajutor, tot prin muncă voluntară. Am avut întotdeauna grijă ca ei să fie nu numai parte din povestea noastră, ci chiar actorii principali. Noi venim de fapt cu un context, dar toată munca și rezultatele extraordinare sunt ale lor. EI SUNT Fundația Progress. 

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

No comment yet, add your voice below!


Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *

Editorial Board Recommendations

Subscribe to our newsletter

Chronicles of Philanthropy

Every community has the resources to become a better and stronger home for the people who live in it. We, the Association for Community Relations, have the mission to discover, cultivate and use these resources to give people hope, but also a framework in which they can act.

Subscribe to the newsletter and keep up to date with the latest Chronicles of Romanian Philanthropy, with stories about altruism and love of people in the lives of those who dedicate their time and resources to produce real changes in their communities. 

Newsletter

The data we collect (name and e-mail) is stored on platforms compliant with the legislation in force, platforms that allow us to communicate effectively with you. This data will only be used for the purposes mentioned above or in accordance with our legal obligations and will not be alienated to another entity.

If you would also like to subscribe to the ARC Newsletter to find out everything new in fundraising and receive news about events and new plans for the non-governmental environment, please select Yes in the ARC Newsletter field.