Ei sunt Zburătorii din Sibiu
Mai sunt 11 secunde din meci. Sunt conduși cu două puncte. Tribuna adversă cântă „Campionii, campionii”. Antrenorul le face semn să fie calmi. Scaunele rulante din metal se ciocnesc. Se
HOME / EDITII
An de an, Bursele pentru Jurnalism despre Filantropie ne aduc aproape de povești pe care ne dau speranță.
Anul acesta am vrut să vedem ce înseamnă să fim împreună pentru binele celor din jur. Mereu vorbim de singurătatea organizațiilor și de sentimentul de “trăit pe insulă” pe care multe din ele îl au. Însă uneori, insulele se unesc și creează nu un arhipelag, ci chiar un continent de speranță și de încredere că binele poate veni.
Avem povești despre cei care au creat aceste continente de speranță. Unii din ei din optimism, alții poate din disperare și pentru că timpul era prea scurt, dar la finalul zilei avem niște forțe care schimbă vieți, pentru că s-au așezat la aceeași masă și au vrut să rezolve o problemă.
Andreea Giuclea ne duce în Sibiu, pe terenul de baschet al Zburătorilor, unde patru organizații diferite construiesc, meci de meci, vizibilitate și încredere pentru persoanele cu dizabilități.
Matei Bărbulescu documentează pentru Pressone nașterea CREAATiV, primul centru rezidențial de stat din România dedicat recuperării minorilor cu adicții, un proiect posibil doar pentru că un spital, un ONG și o echipă de terapeuți au ales să lucreze împreună.
Evantia Barca ne poartă la Eforie Colorat, acolo unde un cinematograf abandonat mai bine de un deceniu a devenit, prin insistența unei rețele de organizații, un hub cultural viu tot anul.
Henrietta Bocz scrie despre Târgu Mureș, unde Asociația Divers se întoarce săptămânal în comunitățile cele mai vulnerabile, ca să arate că prezența constantă poate fi, ea singură, o formă reală de schimbare.
Iar Sorana Stănescu urmărește nașterea unei profesii noi în România, cea de navigator de pacienți, construită de oameni care au ales să transforme propria suferință în ajutor pentru alții.
Încăpățânarea este un lucru bun, uneori ne deranjează, alteori ne-am dori ca oamenii să mai închidă gura, să nu se mai certe, doar ca să arate că au dreptate. Dar uneori, această încăpățânare vine cu o credință pe care nimeni nu ți-o poate dărâma: putem face un bine. În acel moment, încăpățânarea naște speranță.
Aceste reportaje vorbesc despre oamenii suficient de încăpățânați, încât au reușit să ne aducă speranță.
George Gurescu
Cum ajunge un tip cool la Eforie Colorat? E simplu: faci la dreapta din drumul către Vamă!
De Evantia Barca Reportajul a fost publicat în Revista Zeppelin. Tone de moloz, saci de ciment, bușteni, vreascuri și resturi de mobilier au acoperit, mai bine de zece ani, un
Se întorc săptămânal acolo unde nu există o copilărie adevărată
De Henrietta Bocz Articolul a fost publicat în Átlátszó Erdély (versiunea în română, versiunea în maghiară) Acolo unde copiii nu își pot trăi copilăria, iar statul eșuează, societatea civilă încearcă
Între poliție și spital. Ce se întâmplă cu copiii care consumă droguri?
De Matei Bărbulescu Reportajul a fost publicat pe platforma Pressone Drumul spre Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina urcă printr-un tunel de verdeață. În jur sunt păduri, livezi, case și
Cât o să mai fii aici?
O facultate și două ONG-uri ajută la profesionalizarea navigatorilor medicali, o nouă breaslă care ajută pacienții să parcurgă traseul bolii. De Sorana Stănescu Reportajul a apărut pe Foaia de Observație
