Ediția #7
HOME / EDITII
Cum creștem noile generații
De George Gurescu
La începutul fiecărui an școlar, vorbim despre starea claselor, rezultatele testelor PISA, despre umilitorul fapt că încă există haznale în curțile școlilor și digitalizarea care *imediat va veni.
Șocul dispare după câteva săptămâni, iar realitatea rămâne acolo. În acest timp, sute de organizații neguvernamentale se uită la golurile din sistemul de învățământ care nu apar în buletinele de știri și la modul în care putem să le facem copiilor un viitor mai bun.
În a șaptea ediție a Cronicilor filantropiei ne uităm la cei mai importanți ani din viața unui copil și la modul în care inițiativele nonguvernamentale acoperă nevoile nevăzute de stat, oferă sprijinul care lipsește și construiește speranță pentru generații întregi.
În acest număr, ne uităm la rolul educației timpurii și cum e una dintre soluțiile prin care putem reduce rata abandonului școlar. „Am intervenit acolo, am înscris copiii la școală și acolo am înțeles că fără grădiniță, acești copii n-au nicio șansă la școală. Degeaba îi înscrii, faci after school, că vor fi în urmă”, spune Maria Gheorghiu, președinta asociației OvidiuRo. Eforturile sale s-au transformat, în 2015, într-o lege menită să încurajeze participarea în învățământul preșcolar a copiilor din familii defavorizate.
Jurnalista Bianca Felseghi se uită la organizațiile care oferă acces la educație copiilor cu dizabilități sau din medii vulnerabile. Grădinița Malteză – “Centrul de zi pentru copii cu dizabilități neuromotorii, neuropsihice și alte deficiențe asociate” oferă un ajutor vital celor 25 de familii, însă nu ar fi ajuns aici, fără sprijinul donatorilor.
La Mintiu Gherlii, centrul afterschool al Fundației Inocenti schimbă viitorul copiilor din cele mai vulnerabile medii. “Avem și copii care au evoluat vizibil de când am început after school-ul și care altfel, nu ar fi făcut nimic. Am un copil, foarte isteț, care deja scrie și citește cot la cot cu ceilalți din clasă”, povestește o învățătoare în articolul Salvarea inocenților.
Melania Medeleanu, fondatoarea organizației Zi de Bine, ne spune câtă nevoie de educație emoțională există în România. Proiectele pe care organizația sa le-a susținut sau finanțat de-a lungul anilor abordează urgențe care sunt atât de vitale pentru copii și adolescenți, dar care nu se regăsesc în curricule sau programe școlare.
„M-am uitat la fenomenul de bullying, care nu vine de la copiii care nu sunt educați, ci de la cei care suferă sufletește, și m-am gândit la această nevoie de educație emoțională, indiferent dacă vorbim de bullying, de părinți care-și pierd copiii, de gestionarea conflictelor”, spune Melania într-un interviu pentru Cronici.
Gabriela Pițurlea se uită la un alt subiect care afectează viitorul copiilor din România: mamele adolescente. Într-o țară fruntașă în topul numărului de mame minore, organizațiile nonguvernamentale devin o primul ajutor de urgență. „Organizațiile non-profit se luptă de ani buni cu lipsurile statului și cu propriile lipsuri – de bani, de personal, de timp. Simt și ele neputință în fața atâtor focuri care se cer stinse, dar încearcă să se concentreze pe fapte”, notează jurnalista.
Organizații ca Narada, Ajungem MARI sau Progress ne arată cât de multă încredere pot avea copiii, atunci când cineva le este alături și le vede nevoile. În interviurile făcute, veți descoperi același fir roșu: un copil care este ascultat și înțeles se schimbă incredibil de mult.
Până în acest moment, doar organizațiile văd și luptă pentru potențialul viitoarelor generații.