Skip to content

Sunt niște mame, din păcate, invizibile. Noi nu le vedem pe fetele astea.

Articol de Gabriela Pițurlea

Andreea urma să termine clasa a IX-a când a aflat că e însărcinată. „Am zis că n-o să avortez, o să păstrez copilul orice-ar fi”, spune azi, la 21 de ani. „După ce David a început să miște în burtă, m-au luat o euforie și niște emoții, și cum am născut, mi s-au activat instinctele de mamă. Știam ce să-i fac, eram conectată cu el.” 

Mama Andreei, deși a certat-o, nu i s-a împotrivit. I-a rămas alături, la fel și tatăl copilului, cu cinci ani mai mare decât ea. Dar chiar și cu acel sprijin, trecerea la noua viață, la doar 16 ani, nu a fost deloc ușoară. 

Andreea e doar una dintre miile de fete din România care au devenit mame în acel an, înaintea majoratului. Țara noastră și Bulgaria sunt, de altfel, statele din UE cu cele mai multe mame minore. În lipsa unei strategii naționale, pe fondul lipsei de studii și a măsurilor aproximative sau absente, ONG-urile mici încearcă să vină constant cu soluții, la nivel macro și micro. 

În primul ei an ca mamă, când se simțea arătată cu degetul „la maternitate, în parcuri, la magazin, de cunoștințe chiar”, Andreea a aflat de grupul de sprijin „Nu ești singură”, pentru mame adolescente din București, un program pilot al asociației Dream Project. Acolo, a învățat să pună unghii, ceea ce i-a permis să facă niște bani ai ei și să se simtă independentă. Dar cel mai mult crede că a ajutat-o consilierea psihologică: „Puteam să vorbesc liber, deschis și nimeni nu mă judeca.”

Andreea nu a renunțat la școală – va termina clasa a X-a în curând – și, în plus, e om de bază la întâlnirile bilunare ale grupului de suport: „Am vrut să dau o mână de ajutor, ca să nu mai treacă și alte mame prin ce-am trecut eu.” Încearcă să le fie alături fetelor când au nevoie să fie ascultate, le încurajează să se angajeze sau să se întoarcă la școală. Au încredere în ea, pentru că știe despre ce vorbește când le spune să nu se lase intimidate. „Văzând că pe mine nu mă mai afectează deloc, sper, cumva, să fure puțin din putere și să înțeleagă că nu e un capăt de lume.”

Mame invizibile

Conform datelor Institutului Național de Statistică, în 2021, 15.672 fete cu vârsta între 15 și 19 ani și 687 de fete cu vârsta sub 15 ani au devenit mame în România. Potrivit unui raport Salvați Copiii, 1 din 10 nou-nӑscuţi din România are o mamă adolescentă. La nivelul UE, cam 30% dintre mamele sub 18 ani și 45% dintre mamele sub 15 ani sunt din România. 

Asociații precum Sexul vs. Barza sau Tineri pentru Tineri luptă făcând prevenție și facilitând accesul la educație sexuală într-o țară în care, în fața unor statistici fioroase, legea încă se ascunde după nume de materii ca „educație pentru viață” sau „educație sanitară”, neapărat opționale.

Lipsa de educație sexuală în școli și în familie, sărăcia sistemică, lipsa de comunicare și coordonare între instituțiile statului, abandonul școlar, adeseori încă din ciclul primar, plecarea părinților la muncă în străinătate, lipsa de contracepție gratuită pentru persoanele fără venituri, nepedepsirea abuzurilor sexuale sunt doar câteva dintre problemele care ar trebui luate în calcul pentru reducerea numărului foarte mare de adolescente care devin mame. 

În spatele unor enumerații copleșitoare ce capătă inevitabil aspect tehnic, se află mii de femei ale căror vieți încep pe minus. Iar după ce nasc, viața lor e suplimentar complicată de alți factori: discriminarea și umilințele, relațiile disfuncționale cu tatăl copilului sau cu familia extinsă, lipsa de medici de familie, de asistenți sociali și de psihologi la nivel local, lipsa de suport, în zecile ei de forme.

Organizațiile non-profit se luptă de ani buni cu lipsurile statului și cu propriile lipsuri – de bani, de personal, de timp. Simt și ele neputință în fața atâtor focuri care se cer stinse, dar încearcă să se concentreze pe fapte. 

De când are ca focus susținerea mamelor minore, asociația Dream Project promovează, prin proiectele sale, ideea de independență. „De împuternicire a fetelor ăstora, de susținere a drepturilor lor, că nu sunt niște mame de mâna a doua”, spune fondatoarea Marinela Rață. „Sunt niște mame, din păcate, invizibile, noi nu le vedem pe fetele astea.”

Dream Project și-a început activitatea implementând în România un concept care a contribuit la scăderea ratei de mortalitate infantilă din Finlanda. Peste 100 de mame din medii vulnerabile au primit un trusou, care, pe lângă hăinuțe și produse de îngrijire pentru primele luni de viață, include și o cutie din carton, dotată cu saltea specială, în care bebelușul poate dormi până se ridică singur în picioare.

Întâlnire organizată de Dream Project

Asociația s-a axat ulterior pe proiecte educaționale și de sprijin pentru părinții din categorii vulnerabile – cursuri de parenting pentru mame cu vârste între 16 și 30 de ani, cursuri de calificare profesională pentru mame sub 18 ani, un program de educație non-formală pentru 50 de părinți fără venituri, fără educație formală sau calificare, cu vârste între 17 și 30 de ani.

Marinela își pune speranța că mame precum Andreea și Denisa, primele beneficiare Dream Project, pot duce mai departe misiunea deloc ușoară a asociației.

Sănătate pentru mame și sugari

O altă organizație care ajută mamele minore e Asociația SAMAS, cu o echipă de 10 oameni și zeci de colaboratori la nivel național. SAMAS pune accent pe împuternicire prin informare. Pe de o parte, prin studii pe care le face ca să vadă efectiv care este situația, pe de altă parte, prin proiecte dedicate tinerelor familii și profesioniștilor care ajung să le fie cel mai aproape. 

Sînziana Ioniță-Ciurez, directoarea executivă a asociației SAMAS spune că-și privește fiul adolescent trăind bucuriile și problemele firești vârstei lui, și nu-i vine să creadă cât de mari sunt așteptările societății de la mamele minore. „Cerem de la copiii ăștia să rezolve niște probleme pe care niște adulți deștepți, cu burțile pline și cât de cât zdraveni la cap nu reușesc să le rezolve sistematic, transgenerațional”.

Odată primită informația că o fată minoră e însărcinată, subliniază Sînziana, ar trebui să se declanșeze un mecanism interinstituțional care să o sprijine. Dacă ar exista proceduri standard și toate instituțiile statului le-ar cunoaște și le-ar aplica, părinții tineri nu s-ar pierde într-un haos birocratic din care ies, adeseori, fără să-și cunoască sau să-și ceară drepturile. Multe fete, de pildă, nici nu ajung să afle de la secretariatul școlii că dacă își continuă studiile pe parcursul sarcinii, au dreptul la o indemnizație de creștere a copilului. 

Prin programul Sănătos la Pieptul Mamei, SAMAS a făcut o hartă a inițiativelor pentru mame adolescente și tați tineri (sub 25 de ani) și a dezvoltat prima platformă gratuită de training pentru asistenții medicali comunitari (în marea lor majoritate femei), gândită în funcție de nevoile și oportunitățile lor, și de fișa lor de post. Astfel, îmbinând informațiile medicale actualizate cu exerciții practice, pot crește calitatea îngrijirilor și oferi îndrumare prețioasă adolescentelor însărcinate și/ sau mamelor cu copii de până la 2 ani, cât și partenerilor acestor femei.

 „Cei mai mulți asistenți comunitari sunt senzaționali și-și fac treaba unde mulți alții n-ar face-o”, spune Sînziana. „Se ocupă de copii, se ocupă de gravide, se ocupă de minore gravide, se ocupă de boli cronice, se ocupă de adicție, adică de alcoolici, se ocupă de bătrâni, de boli mintale, TBC, you name it. De-asta sunt o categorie în care merită investit, și merită sprijiniți. Ei și reușesc cumva să comunice destul de liber cu oamenii ăștia. Sunt din comunitate sau din proximitate, oamenii au încredere în ei și nu le ascund lucruri.”

Asistenții vizitează minorele însărcinate aproape lunar, ceea ce contribuie la închegarea relației. De obicei, la aceste discuții nu participă și tatăl copilului. De altfel, subliniază atât Marinela cât și Sînziana, nu există niciun serviciu sau studiu care li se adresează strict băieților / taților tineri. Numărăm fete care au rămas însărcinate înainte să împlinească 18 ani sau imediat după, dar se vorbește prea puțin despre cealaltă parte, egal responsabilă de sarcină. Iar cealaltă parte nu apare, în general, nici măcar la externarea din maternitate. Motivul? „Take your pick”, spune Sînziana. „Îi e teamă de repercusiuni legale, nu își asumă responsabilitatea, e plecat la muncă, sunt o mie de variante.”

Așa cum a făcut și Dream Project la început, SAMAS ajută mamele vulnerabile și trimițându-le, prin intermediul cadrelor medicale din localitate, „cutia bebelușului”. „O asistentă socială a zis că aduce decență și liniște”, spune Sînziana. 

Cutia de carton vine și cu educație pentru mama lui. Fiecare din zecile de obiecte primite este o oportunitate de învățare, asistenții medicali comunitari, medicii sau moașele fiind pregătite să livreze informații de care mama are nevoie pentru a-și putea îngriji corect nou-născutul. De ce nu există pernă? Pentru că perna nu e recomandată bebelușilor. Nu-i punem între perne, pentru că se pot sufoca. De ce e așa scurtă pătura? Ca să evităm sufocarea copilului, ea trebuie să-l acopere doar până la subțiori. Și chiar dacă poate nu e un subiect comod, prezența celor trei prezervative din cutie oferă ocazia de a deschide subiectul contracepției. (În 2020, Sexul vs. Barza atrăgea atenția că doar 2 din cele 117 cabinete de planificare familială din țară ofereau contraceptive sau prezervative gratuit, mecanismul de cumpărare a contraceptivelor fiind blocat de Ministerul Sănătății de mai mulți ani.)

S vine de la suflet

Relații bazate pe încredere, constanță și proximitate fac diferența și într-un sat din județul Sibiu, unde activează S’art R – vient de l’âme, o mică asociație din Mediaș, înființată cu scopul inițial de a aduce arta mai aproape de oamenii din mediul rural. În 2013, au intervenit pentru prima dată în Ighișu Nou, un sat cu familii numeroase și tinere, unde o sarcină la 14 ani era ceva comun, existând chiar și nașteri la 12 ani.  

În timp, au creat noi și noi proiecte pentru familiile dornice să schimbe ceva în viața lor și în viitorul copiilor. Organizează o tabără de artă, ateliere de astronomie, scrimă sau IT, dar și programe educaționale care au ca scop scăderea ratei de nașteri în adolescență. 

În ianuarie-martie, au desfășurat o nouă ediție a proiectului ,,Educație pentru Familie”, o serie de trei cursuri ținute în colaborare cu Echilibrium – Centru de dezvoltare pentru părinți și copii. Primul curs e unul de dezvoltare personală și igienă. 180 de elevi de clasele VII-VIII din sat și de la Liceul Tehnologic Automecanica Mediaș au avut acces la informații despre dezvoltarea corpului în adolescență, despre siguranța în relații și, în fond, despre educație sexuală.

Pentru că multe fete ajung la ginecolog abia când sunt în travaliu (potrivit Salvați Copiii, 1 din 3 femei gravide din România nu are nicio vizită medicală pe parcursul sarcinii), proiectul include și un curs intitulat „Pregătire pentru naștere”. Viitoarele mămici obțin informații despre sarcină și cum să se pregătească atât fizic, cât și emoțional pentru naștere, precum și indicații de alimentație și de drepturile pacientului. Fetele, de exemplu, au fost foarte impresionate de un filmuleț despre evoluția fătului, pentru că vedeau pentru prima dată ce se întâmplă în corpul lor în cele nouă luni de sarcină. 

Curs organizat de S'art R - vient de l'âme

Al treilea curs din program este unul de puericultură, cu focus pe importanța alăptării, boli infantile și fazele normale de dezvoltare a bebelușului. „Ne-am dori ca la aceste cursuri să apară și partenerii. Până acum, n-am avut noroc”, spune Erzsébet Wenzel-Gazdag, fondatoarea asociației. Mulți tați sunt zilieri sau lucrează în alte localități, dar nici n-a existat neapărat deschidere. „Tăticii ar trebui să înțeleagă cât de importantă este prezența lor în familie pentru dezvoltarea copiilor.”

S’art operează cu o echipă de trei oameni și 20-25 de colaboratori. Nu apucă să posteze despre toate lucrurile pe care le fac, pentru că preferă să fie pe teren. În Ighișu Nou, urmăresc îndeaproape 16 familii, dar țin legătura cu 25. Și progresele, chiar dacă nu se văd din avion, există și se adună. „După 10 ani de activitate, pot să vă spun că în familiile care au avut tangențe cu proiectele noastre se consideră extremă nașterea la 14-15 ani”, spune Erzsébet. „Dintre cei care au participat constant la aceste activități, fetele nasc abia la 18-19 ani.” 

Să ajute fetele din sat să termine măcar opt clase, de preferință fără sarcini, rămâne o prioritate. „Eu cred în continuare că prin proiectele acestea culturale, indiferent de tematică, putem să ținem atât fetele, cât și băieții, mai aproape de copilărie. Să-și permită să trăiască copilăria.”

 

*Fotografiile aparțin organizațiilor menționate în articol

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

No comment yet, add your voice below!


Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Recomandările Redacției

Abonează-te la newsletter

Cronici de Filantropie

Fiecare comunitate are resursele necesare pentru a deveni un acasă mai bun și mai puternic pentru oamenii care trăiesc în ea. Noi, Asociaţia pentru Relaţii Comunitare, avem misiunea de a descoperi, cultiva şi folosi aceste resurse pentru a le oferi oamenilor speranță, dar și un cadru în care să poată acționa.

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai recente Cronici din filantropia Românească, cu povești despre altruism și iubire de oameni din viața celor care își dedică timpul și resursele pentru a produce schimbări reale în comunitățile lor. 

Newsletter

Datele pe care le colectăm (nume și e-mail) sunt stocate pe platforme conforme cu legislaţia în vigoare, platforme care ne permit o comunicare eficientă cu voi. Aceste date vor fi folosite doar pentru scopurile menţionate mai sus sau în acord cu obligațiile noastre legale și nu vor fi înstrăinate către o altă entitate.

Dacă doriți să vă abonați și la Newsletter-ul ARC pentru a afla tot ce e nou în fundraising și să primiți vești despre evenimentele și noile planuri pentru mediul nonguvernamental, vă rugăm sa selectați Da în cadrul câmpului Newsletter ARC.