Înființarea unui fond comun arată ca grantmakerii (specialiștii din companii și organizații) au ajuns la un nivel de maturitate și gândire strategică în care problema și soluțiile găsite pentru rezolvarea ei se află pe primul plan. Asta înseamnă că acești grantmakeri lucrează împreună pentru a crea un design comun al respectivului fond. Pornesc de la propriile idei și de la propria experiență pentru a găsi cel mai eficient model de lucru. Arată flexibilitate, gândire progresivă și deschidere pentru a găsi și alte modele de lucru decât cele pe care le au fiecare în parte.

Mai important, un astfel de proiect arată un soi de modestie: un singur finanțator e conștient nu deține soluția de unul singur și că împreună pot fi mai puternici. Elementul-cheie pentru ca asta să se întâmple ține de încrederea dintre parteneri și deschiderea cu care pornesc la drum. Cu siguranță vor apărea momente sensibile, iar pentru a le gestionasănătos e nevoie de încredere.

Cum funcționează?

Avantajele pentru companii și organizații sunt numeroase, însă trecem prin câteva. În primul rând, un fond mai mare înseamnă o viziune mai complexă, unde schimbarea pe care o generează este mai ușor de urmărit și măsurat. Atunci când doi sau mai mulți finanțatori lucrează împreună,resursele sunt semnificativ mai mari, iar impactul este mai mare. Fondurile comune ar putea să răspundă la altă scală nevoilor identificate și într-un timp mai scurt. Mai coerent, pentru că urmăresc o viziune comună. 

Continuitatea proiectelor e asigurată mai ușor. Bugetele de CSR/investiții în comunitate pot varia de la un an la altul în cazul unei companii. Însă atunci când bugetele sunt gestionate într-un fond comun, efectele variațiilor bugetelor individuale sunt minimizate, iar organizațiile își pot construi mai ușor strategiile și intervențiile. 

Eficiența administrării. Eficiența vine din două direcții. Pe de-o parte, organizațiile aplică pentru un singur fond, iar efortul de comunicare și administrare e unic, nu trebuie să investească timp si resurse pentru a accesa și implementa mai multe finanțări. Pe de altă parte, din perspectiva administrării fondului, efortul este mult simplificat decât în cazul în care există mai multe fonduri: nu există, de exemplu, riscul de suprapunere și dificultate de diferențiere între diferite fonduri.

Acces democratic la resurse. Pot fi selectați mai mulți parteneri comunitari, de diferite dimensiuni și cu expertiză diversă. Fondurile comune pot fi structurate inclusiv în funcție de dimensiunea partenerilor și expertiza lor.

Se poate crea spațiu pentru dezvoltarea partenerilor comunitari. Atunci când fondul este suficient de mare, resursele pentru investiții pot fi dedicate creșterii capacității partenerilor. Inițiatorii fondurilor comune își pot asuma inclusiv rolul de coagulare și stimulare a proceselor de învățare între proiectele finanțate, astfel încât să se creeze rețele ce dezvoltă subiectul abordat. În plus, odată resursele sunt într-un fond comun, disponibilitatea de a investi în cercetări de profunzime pentru domeniului abordat crește.

Resurse diversificate. Fiecare participant în fond poate aduce mai multe tipuri de resurse, dincolo de cele financiare. Pot exista contribuții în know-how/expertiză, resursă umană, in-kind, infrastructura tehnică sau fizica etc.