Rețeta comunicării perfecte pentru ONG-uri
Dacă n-ai chef să citești până la capăt, las concluzia aici:
Nu există rețetă pentru o comunicare perfectă. Nu există comunicare perfectă. Există doar comunicare potrivită pentru nevoile organizației tale.
De Sînziana Wolff
Ascultam în mașină o reclamă la o conferință despre comunicare și care promitea că vei putea construi comunicarea perfectă dacă te înscrii și participi. Și am început să mă gândesc la cum s-a transformat comunicarea de la ARC și la rețetele pe care le-am încercat noi.
Lucrez de 4 ani pe comunicarea ARC, îndeosebi pe ce înseamnă social media. Îmi place și mă simt în largul meu cu ceva un pic creativ, un pic tehnic în viața mea. Am făcut comunicarea business as usual, am fost cuminte, mi-am făcut temele, mi-am făcut treaba, am prins mersul lucrurilor, mai ales că nu am avut nicio pregătire formală pentru așa ceva. Doar îmi plăcea să scriu.
Am participat la o grămadă de conferințe și cursuri despre storytelling, social media, marketing, iar mai nou la tot felul de cursuri mai tehnice despre reclame și optimizări digitale. Luate fiecare în parte, niciunul nu mi-a schimbat viața, ci ca doar a adăugat un strat de înțelegere suplimentară a felurilor în care pot face comunicarea să meargă.
O să vă spun ce ni se pare că merge bine la comunicarea ARC, dar înainte o să vorbesc despre ce nu merge. Simțim că e greu pentru oameni să ne asocieze cu toate programele noastre și că e dificil să punem într-o singură propoziție tot ce facem, că poate nu avem capacitatea să spunem toate poveștile pe care le vrem, că am vrea mai mulți oameni în live-uri, că am vrea mai multe contacte în baza de date, că vrem să avem un public mai larg.
A trebuit să mă antrenez să îmi spun că sunt OK cu toate cele de mai sus.
Ce merge bine, în schimb, ar fi o combinație de lucruri, pe care le-aș împărți în două tipuri: fixe și volatile.
Ce e fix e business as usual:
- Să eliberezi în lume comunicare, cum s-ar zice. Comunicarea e zero dacă nu ajunge la nimeni. Atenție, nu mă refer la hai să îi dăm drumul doar ca să fie acolo, hai să postăm doar ca să postăm. Mă refer la comunicare făcută cu cap, cu scop, cu curaj.
- Să știi ce scop ai. Așa cum ai o misiune a organizației, comunicarea are și ea o misiune, nu doar să umple spațiul de emisie cu zgomot alb.
- Să ai curaj să îți spui adevărul. Mi-e de multe ori teamă să nu păream prea îndrăzneți, prea războinici, prea de tot. E o teamă pe care o am și în viața privată de altfel. Dar contează să îți spui adevărul tău, care poate fi frumos, urât, dureros, într-un mod care e al tău, care nu denigrează pe alții, care te ajută să îți duci misiunea la capăt. Oamenii se vor aduna în jurul adevărului tău, dacă îl spui într-un mod ușor de înțeles și cu un scop precis.
- Să fii constant și conștiincios (cine ar fi crezut că o să spun asta fix eu). Și comunicarea e o disciplină: are nevoie de timpul tău, de dedicarea ta. E nevoie să o studiezi un pic, să vezi ce merge, ce nu, cine citește, cine nu.
- Să știi cu cine vorbești, iar ca să afli asta ai nevoie de timp. Doar tu cunoști cine sunt oamenii care te susțin și doar tu vei ști cum să vorbești cu ei. Sunt donatori, susținători, beneficiari, colegi, știi ce le place să facă, unde lucrează, ce interese au, de ce au venit spre tine. Comunicarea potrivită va fi fix în fața ta, dacă îți iei timp să o vezi.
- Să comunici cu bucurie. Oamenii simt asta foarte repede.
- Să nu te mai stresezi că nu ajungi la toată lumea. Nu vei ajunge niciodată la toată lumea. Și nici nu vrei să ajungi la toată lumea, pentru că nu toată lumea e publicul tău. Susținătorii tăi sunt publicul tău, iar oamenii care au credințe și valori similare cu ale organizației tale sunt publicul tău potențial. Cu ei vei rezona și ei te vor putea susține. Să vrei pe toată lumea alături nu îți va aduce decât multe frustrări și te poate deraia de la audiența ta potrivită.
Apoi vin lucrurile volatile:
- Se întâmplă să comunici într-un moment nepotrivit sau într-un context nepotrivit.
- Subiectele care ți se păreau ție de interes pare că nu sunt de interes pentru publicul tău. Se întâmplă, e o lecție învățată mai ales la început.
- Doza de noroc – despre care eu sunt ferm convinsă că există în orice de la un punct încolo. Ceva pur și simplu a îndeplinit toate condițiile de a fi de succes și de acolo s-a făcut bulgărele de zăpadă, fără ca tu să faci mari eforturi. În mod viral. E important doar să nu crezi că orice poate deveni viral, pentru că cel mai probabil nu va deveni. Așa că e bine să revii la ce poți controla.
La început e greu, știu. Dar ajută mult să vorbești cu cei din organizația ta, fără să ocolești pe cineva, pentru că nu știi ce povești apar. Vorbește cu cineva din afara organizației, care te poate ajuta să-ți pui gândurile în ordine și să te ghideze când ți se pare că nu se văd rezultatele sau că ai ajuns la o fundătură.
Nu există o rețetă fixă, ci mai degrabă câțiva pași pe care trebuie să-i faci „pe comandă”, adică pliați pe nevoile de comunicare ale organizației tale. Nu vei obține comunicarea perfectă după un curs sau o conferință, asta e clar. Dar te vei apropia de ea dacă vei trata comunicarea ca pe o parte importantă a activității tale, care te ajută să îți duci la îndeplinire misiunea. Comunicarea nu e doar reactivă și nici nu e un raport cu privire la ceva ce s-a întâmplat deja. Comunicarea generează răspunsuri, donatori, opinii, susținere.
FOTO: Arhiva ARC
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
No comment yet, add your voice below!