Trei femei & trei decenii în industria binelui

Trei femei & trei decenii în industria binelui

Un medic, o antreprenoare și o jurnalistă își pun la bătaie energia, timpul și răbdarea pentru a schimba comunități din sudul României.

De Andreea Pavel (Info Sud-Est)

Anna Burtea, Alina Pătrăhău și Alina Greavu sunt trei femei care încearcă să facă bine. Poveștile lor ilustrează trei momente diferite din istoria recentă a României, în care dificultățile cu care s-au confruntat organizațiile din industria binelui s-au schimbat, dar nu au dispărut niciodată cu totul. Care sunt neajunsurile și obstacolele de care se lovesc zilnic cele trei activiste?

1996: „Diferența dintre un bolnav de lepră din Evul Mediu și un bolnav de SIDA e că ultimul nu avea clopotul care anunța oamenii să-l ocolească”

Anna Burtea a fost printre pionierii din industria binelui. La sfârșitul lui 1996, într-o Românie abia trezită în democrație, cu probleme sociale grave, Anna a fondat, împreună cu trei prietene, Fundația „Inimă de Copil” din Galați, un ONG specializat pe servicii sociale. Au creat organizația pentru a ajuta patru copii ai străzii și 25 de copii abandonați într-un spital din Galați, toți seropozitivi. Aveau nevoie de un ONG mai ales pentru că simțeau nevoia să-și creeze o legitimitate în fața comunității căreia îi cerea ajutorul.

„Erau vremuri foarte grele din punct de vedere economic pentru cei mai mulți dintre români, iar oamenii nu puteau să conceapă că cineva își poate consuma energiile pentru a-i ajuta pe alții, câtă vreme cei mai mulți nu se puteau ajuta pe ei înșiși”, își amintește Anna Burtea, unul dintre fondatorii „Inimă de Copil”.

Drumul a fost întortocheat. Anna și colegele sale vorbeau despre „donații”, „ONG” și „SIDA” într-o țară care găsea timp cu greu să asculte, între atâtea urgențe.

Birocrația și lipsa legislației le făceau munca foarte grea. Dar cel mai dificil era cu banii, își amintește Anna Burtea: „Aveam enorm de multe idei, proiecte, dorințe și prea puțini bani. Toți membrii fondatori erau proaspăt absolvenți de facultate sau oameni ceva mai maturi, însă niciunii nu aveam venituri care să ne permită să facem tot ceea ce ne propuneam. Chiar am împrumutat bani de la părinți ca să creăm fondul necesar pentru înființarea organizației”.

Un alt obstacol major l-au sesizat la scurt timp după înființarea ONG-ului nu exista o „cultură a binelui”, iar donația era echivalată cu cerșitul.

În plus, exista foarte puțină compasiune pentru copiii bolnavi de SIDA. Anna Burtea face o asemănare cu bolnavii de lepră din În Franța Evului Mediu, care primeau haine de culoare închisă și un clopot pentru a fi recunoscuți de la distanță și ocoliți. „Ei bine, singura diferență între bolnavul de lepră din Evul Mediu și bolnavul de SIDA din România de acum 25 de ani era faptul că cel din urmă nu avea haina și clopotul. România din acei ani avea prejudecăți de Ev Mediu. Cu asta ne-am luptat noi.”

Astăzi, organizația are grijă de peste 300 de copii în trei mari domenii: educație, social și sănătate. De-a lungul celor 25 de ani de la înființare, „Inimă de Copil” a îngrijit peste 15.000 de beneficiari.

Sunt și acum probleme mari, dar acestea nu se compară cu provocările de la început.

O problemă semnificativă pentru organizație este lipsa de predictibilitate în ce privește resursa financiară, acutizată de pandemia COVID-19. Aceasta este dublată de instabilitatea de orice fel a societății românești, mai ales de creșterea facturilor la utilități. Lipsa de implicare a statului pentru ONG-urile cu caracter social este doar un „bonus” la toate astea.

Niciodată nu știi dacă în anul următor o să-ți permiți să faci la fel de multe ca și până acum, spune Anna Burtea. Intervin și probleme globale, precum creșterea foarte mare a costurilor pentru utilități, care va atârna foarte greu: organizația are activități în trei sedii, pentru care plătește chirie: Centrul de Zi de la Galați, Centrul de Consiliere de la Pechea și Centrul de Recuperare. Iar peste toate e pandemia, care a fragilizat și mai tare familiile care beneficiau de servicii, a lăsat copiii cu nevoi mari legate de cunoștințe și a redirecționat fondurile donatorilor către zonele considerate de maximă urgență, cum ar fi sănătatea. Asta în condițiile în care contribuția financiară a statului la serviciile sociale rămâne foarte redusă: în cazul ONG-ului pe care-l reprezintă, banii publici reprezintă mai puțin de 5% din buget.

Fondatoarea „Inimă de Copil” consideră că un prim pas în ușurarea muncii unui ONG ar fi îmbunătățirea relației cu statul, în sensul implicării acestuia mai profunde în programele sociale ale organizațiilor. „Cultura donațiilor” ar trebui să fie mai adânc înrădăcinată în fibra comunității, iar aceasta ar trebui dublată și de o cunoaștere a legislație care permite firmelor să ajute organizațiile fără să scoată efectiv bani din bugetele companiilor. De asemenea, oamenii trebuie să capete încredere că sumele donate către ONG-urile transparente și responsabile din comunitatea lor produc efecte.

Dacă totul merge bine, organizația își propune ca, până la finalul lui 2023, programele sale să aibă un impact în viețile a cel puțin 1.000 de copii din zona de sud-est a României.

2010: „La lansarea fiecărui proiect ne-am lovit de scepticism”

Alina Pătrăhău a devenit cunoscută publicului larg atunci când a anunțat că ONG-ul pe care l-a fondat în 2013 va construi la Constanța o secție pentru copiii bolnavi de cancer.

Alina Pătrăhău a lăsat afacerile pentru voluntariat în urma unui episod sumbru pentru familia ei: fiul său mijlociu era suspect de o boală incurabilă. În noaptea dinainte să afle verdictul medicilor, Alina Pătrăhău a decis să-și dedice viața copiilor care suferă din cauza bolii care devorează viețile și speranțele multor familii.

Avea deja experiență în această zonă. În perioada 2010-2013 făcuse muncă voluntară fără un ONG în spate. Primul caz în care s-a implicat a fost cel al unui băiețel de 2 ani, pe care l-a ajutat să ajungă la tratament în Germania și să se facă bine. Acel caz i-a dat aripi și a început să caute și alte situații în care sprijinul ei putea conta. A ajuns să se implice în rezolvarea a peste 3.000 de cazuri care aveau nevoie de ajutor. Și-a dat seama atunci că, prin intermediul unei asociații, lucrurile ar fi mult mai bine organizate, iar ajutorul ar ajunge mai rapid, la mai mulți copii.

„Cu fiecare caz am realizat că am o forță specială pe care o pot folosi să fac bine, forță pe care o foloseam anterior pentru a-mi conduce business-ul, cu rezultate bune dar nu la fel de multe satisfacții”, își amintește Alina. Constănțeanca a fondat Asociația „Dăruiește Aripi” în 2013.

Azi, băiețelul ajutat de ea la început are 13 ani. Când vorbește despre misiunea „Dăruiește Aripi”, Alina spune adesea două povești, la fel de triste la prima vedere. „Una dintre ele este însă povestea tragică, a lipsei de șanse, de acces la sănătate atunci când ai cea mai mare nevoie. Avem doi copii: Cristina, care are 15 ani și cancer de 2 ani. Locuiește într-un sat izolat din România, la 350 de kilometri de spital. De când a fost diagnosticată nu mai merge la școală și nu mai are prieteni. Cătălin are tot 15 ani, același tip de cancer. Locuiește însă la oraș, aproape de spital, merge la școală și are prieteni cu care se distrează. Cătălin face parte din cei 70% dintre copiii bolnavi de cancer care trăiesc pentru că au acces la tratament la timp și monitorizare constantă. După cum v-ați dat seama, Cristina face parte dintre ceilalți 30%, cei care stau departe de centrele oncologice și nu au, de fapt, șanse reale la viață. Noi suntem aici pentru ca tot mai mulți copii cu cancer sau boli care le amenință viața să aibă acces la îngrijire, monitorizare și tratamente”, povestește Alina Pătrăhău.

Alina Pătrăhău explică faptul că munca într-un ONG cu caracter social este complicată, dar este mult ușurată de relația cu donatorii și voluntarii, pe care o caracterizează ca fiind „extraordinară”. Își explică asta prin faptul că fondatorii „Dăruiește Aripi” au fost ei înșiși mai întâi donatori și voluntari.

„După ce am început să creștem, a fost din nou complicat, deoarece a trebuit să privim totul dintr-un alt unghi, să vizăm un altfel de impact, să măsurăm mereu ce facem și cu ce rezultate. Un audit în ONG-ul nostru va fi gata în luna decembrie și va spune clar care este amprenta binelui pe care îl facem. Alegerea celor mai bune proiecte adecvate obiectivelor noastre, precum și bugetarea acestora, crearea de echipe multidisciplinare – fapt care implică un parteneriat constant cu spitalele și secțiile cu care colaborăm – sunt, de asemenea, niște etape complicate”.

Totuși, obstacolele principale în proiectele pe care le desfășoară „Dăruiește Aripi” sunt, la fel ca în cazul colegilor de la „Inimă de Copil”, lipsa informațiilor și scepticismul care răzbat din măruntaiele comunității.

La fel ca în cazul ONG-ului din Galați, și la Constanța se simte lipsa de implicare a statului. În cazul „Dăruiește Aripi”, Alina Pătrăhău arată spre lipsa unei strategii la nivel național, a unui plan clar pentru copilul bolnav de cancer: „Până când nu vom avea o viziune în abordarea oncologiei pediatrice, fiecare dintre noi, ONG-urile care activăm în domeniu, construiește doar niște părți ale unui puzzle, dar lucrurile nu vor funcționa până acestea nu se vor asambla într-un întreg (…) Visul nostru e ca toți copiii din țara asta să beneficieze de tratament neîntrerupt, monitorizat de medicul curant, care să poată ajunge la ei, dacă ei nu pot ajunge la spital”.

2021: Donații strânse în timp record, cu ajutorul apelurilor pe rețele de socializare

Jurnalista Alina Greavu, astăzi cunoscută pe Instagram și pe Facebook cu numele „Aluziva”, a reușit să strângă donații în timp record, datorită influenței foarte mari de care se bucură pe rețelele de socializare. Doar două exemple: două ambulanțe moderne au ajuns în curtea spitalului de copii „Grigore Alexandrescu” din București, iar o copilă cu performanțe școlare de top și-a putut plăti taxa (apărută în urma Brexit) la Universitatea Oxford, unde fusese admisă pentru a cerceta biotehnologiile care tratează bolile genetice.

De curând, Alina Greavu a luat decizia să treacă de la statutul de voluntar la crearea unui ONG care să coordoneze acțiunile sociale. A luat decizia asta din cauza obstacolelor pe care le întâmpină pe partea logistică, în lipsa unei echipe și a unui cadru organizat.Va face acțiuni similare cu cele de până acum, dar va putea să-și organizeze munca mai bine și va fi mai eficientă”:

„În plus, prin intermediul unui ONG pot implementa proiecte pentru care să accesez fonduri sau sponsorizări de la brand-uri, ceea ce m-ar ajuta să îmi ating obiectivele mult mai rapid și să ajut mai mulți beneficiari”, explică ea.

Aluziva nu știe cum va arăta activitatea ei după ce va fi așezată pe structura unui ONG, dar știe sigur că pe piață sunt deja suficiente organizații, astfel că va trebui să se zbată serios pentru cauzele pe care le susține. De asemenea, știe că nu va avea la fel de multă libertate ca acum să se oprească atunci când are nevoie de o mică pauză, de exemplu: „Presupun că la ONG-uri lucrurile se complică puțin, că sunt și niște cheltuieli la mijloc, poate o chirie de sediu, niște angajați, o contabilă — acolo deja sunt niște responsabilități care nu-ți permit să fii atât de flexibil, dar o să aflu în curând pe pielea mea”.

În schimb, Alina crede că o astfel de organizație o va ajuta să gestioneze mult mai eficient acțiunile sociale pe care le va desfășura. Mai ales că, prin intermediul acesteia, va avea posibilitatea să direcționeze fondurile strânse spre urgențele care ar putea să apară, în locul mobilizării ad-hoc pe rețelele de socializare:

„Sunt sigură că va fi mai ușor să ajut mai multe cazuri, să dezvolt propriile campanii prin care să ajut în diverse situații și va fi mai ușor să ajut un caz când știu că am deja banii necesari în ONG, decât să trebuiască să mă zbat câteva zile pe Instagram să îi obțin”, a mai spus ea.

SURSE FOTO:

Arhiva Fundației „Inimă de Copil”
https://www.facebook.com/alina.patrahau
https://www.facebook.com/Aluziva.ro/

No comment yet, add your voice below!