De ce au ajuns ONG-urile să fie motorul educației în Moldova
Câteva organizații din Iași ajută copiii din regiune să aibă acces la educație, acolo unde statul nu face destul.
Text de Cătălin Hopulele
Eșecul statului român în reformarea educației nu se reflectă doar în rezultatele slabe la testele PISA sau în rata alarmantă de creștere a analfabetismului funcțional. E legat de faptul că în anul 2022 încă nu reușim să oferim șansa tuturor copiilor din țară la educație. Mai mult, decalajele între cei care rezistă în sistem sunt enorme: elevii fără posibilități se luptă să termine opt clase și stau în aceeași clase cu colegi de-ai lor care fac meditații la toate disciplinele de examen.
În aceste condiții, organizațiile non-guvernamentale se luptă, în unele cazuri, să țină locul statului. În alte situații, să ofere mai mult: educație sanitară, luptă împotriva bullyingului, consiliere psihologică sau „job shadowing”. „Nu putem să ținem locul statului. Nu putem și nici nu vrem, suntem o picătură într-un ocean”, spune Liviu Măgurianu, director de programe la organizația „Salvați Copiii”, filiala din Iași.
Sunt aproximativ 10 organizații în Iași care oferă sprijin educațional copiilor, însă doar patru sau cinci sprijină și adolescenții din licee. Este greu să lucreze împreună, mai ales că adesea concurează pe aceleași linii de finanțare pentru proiecte. Chiar și așa, capacitatea lor e mică față de nevoile reale. „Intervenția noastră, a ONG-urilor, vine ca răspuns la ce nu există în sistemul de stat. Dar este destul de nișată și resursele sunt reduse. Ne permitem, în total, cred, să ajutăm 200-300 de copii. Necesarul e de ordinul miilor”, spune și Diana Păiuș, manager al organizației din Iași a „Fundației Serviciilor Sociale Bethany”.
În luptă cu „cercul vicios al sărăciei”
Trecem prin camere cochete, tapetate cu imagini, diagrame, calendare, în care birourile stau lipite unul de celălalt. De pe pereți, zeci de copiii zâmbesc din fotografii la fel de colorate și de vii ca desenele atârnate lângă ele. Pe fundal sună telefoanele, sunt dezbătute proiecte, se aud știri, iar dintr-o încăpere răsună aplauze și apoi glasuri de copii râzând. Pare un labirint fără ieșire, dar prin care Liviu mă ghidează cu ușurință. Îi intuiesc zâmbetul sub mască când îmi vede nedumerirea: chiar nu mă așteptam să găsesc agitație și copii bucurându-se la Salvați Copiii Iași?
„Am lucrat cu diverse categorii de copii, de la copiii străzii, care stăteau prin canale, pe la gară, în clădiri abandonate, pe sub linii de tren, până la copii cu rezultate deosebite la școală, care provin din familii fără nicio posibilitate materială. Avem proiecte în care lucrăm cu copii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, dar și cu copii care provin din familii cu abuzuri sau alte probleme”, povestește Liviu Măgurianu, coordonator programe în cadrul „Salvați Copii”.
ONG-ul le oferă sprijin material, psihologic, șansa de a se reîncadra în societate, dar scopul major al organizației nu e doar ajutorarea imediată. Liviu povestește că ei se luptă să rupă „cercul vicios al sărăciei” și să trimită, susțină și încurajeze copiii să meargă la școală. De aceea au zeci de proiecte educaționale, scrise și câștigate de-a lungul anilor. Sunt programe de „grădiniță estivală”, în care copiii din medii defavorizate vin în timpul verii să învețe cum să meargă din toamnă, fără să se teamă, la școală. Dar și evenimente culturale-sociale, cum ar fi cel de teatru participativ, „Teatru Forum”, unde liceenii pun în scenă secvențe de bullying, iar copiii intervin și devin actori în scene pentru a vedea cum ar reacționa ei în acele situații.
„Educația e o componentă foarte importantă. Vedem cum poți să îi scoți pe copiii ăștia din situația lor dificilă, nu le vei putea da tot timpul materiale, haine, bocanci sau ghete iarnă de iarnă. Ducându-i la școală, ca ei să obțină rezultate pe termen lung, așa se poate rupe cercul vicios al sărăciei, abuzului, violenței din familii, uneori chiar și din societate. Unele familii cred că vor avea o prosperitate materială dacă copilul lor aduce din cerșit sau alte surse 25 de lei acasă într-o zi. Este o falsă impresie – pe termen lung pierde și copilul, și familia”, crede Liviu.
Ne oprim în biroul pe care-l împarte cu încă două colege. În sala din spatele nostru un grup de copii de grădiniță, unii puțin mai mari, dau viață ideilor în tot felul de exerciții de creație. În biroul unde stăm acum doar ce s-a terminat o ședință-fulger: este vineri, 25 februarie, Vladimir Putin a decis invadarea Ucrainei și „Salvați Copiii” deja creionează primele măsuri de ajutorare a refugiaților. I-ați văzut apoi la televizor, reprezentanți ai ONG-ului din toată țara, împărțind pachete de ajutor și jucării copiilor care au fugit cu părinții de acasă fără prietenul lor de pluș.
Cum se numără reușitele: opt clase terminate, cei mai norocoși au și liceul
Nu toți copiii din programele ONG-ului vor deveni cercetători științifici și nici vor avea toți povești de succes care să descrie cum au învins sărăcia pentru a deveni neurochirurgi. Unii vor termina opt clase, alții o școală profesională, în timp ce copiii mai norocoși merg liceul și fac chiar și o facultate. Toate aceste obiective pe care societatea, în general, le vede ca fiind normalitate, sunt o reușită imensă pentru „Salvați Copiii”. Fiindcă realitatea pe care o văd pe teren nu e descrisă în broșurile de performanță ale Ministerului Educației.
Când ajung prima dată în școală, copiii străzii merg cu spatele la perete. Nu înțeleg ce se întâmplă și de ce aleargă zeci de alți copii pe holuri. „Diferența e imensă, e ca și cum ai lua un tânăr care a trăit toată viața lui la țară și-l lași în mijlocul New York-ului să se descurce”, spune Liviu. Copiii proveniți din familii foarte sărace se sperie când merg la toaletă și vin să povestească doamnei învățătoare că „este o cascadă la baie” când dau drumul la robinet sau când trag apa. Pentru toți aceștia performanța maximă nu e coronița la final de an, ci faptul că vin zilnic la școală, dau „bună ziua”, socializează și au temele făcute.
„Am discutat despre asta și în seminarii cu profesorii în care încercăm să le arătăm că acești copii au nevoie de un alt tip de atenție și educație. Ei când ajung acasă nu au unde să își pună efectiv caietul pe masă: stau cinci sau șapte într-o cameră și pentru ei, a-și face tema pe genunchi sau în pat este un efort mult mai mare, dar dacă și-au făcut-o este un rezultat excepțional pentru noi. Măsurăm altfel rezultatele pentru acești copii. Faptul că vine la ușă la noi, bate, spune «bună ziua», lasă ghiozdănelul, se șterge pe ghete și intră să lucreze este un rezultat. Pentru ceilalți nu înseamnă poate nimic, dar noi plătim specialiști, profesioniști care să aloce timp pentru asta: ca acești copii să stea în preajma unor adulți de încredere care le schimbă destinele, viața”, zice Liviu.
În România, educația este gratuită doar în legislație
„Salvați Copiii” are programe și cu adolescenți sau tineri trecuți de 18 ani care au încă nevoie de ajutor pentru a găsi un rost. Pentru copiii din mediul rural cu rezultate deosebite, dar fără posibilități, oferă burse pentru ca aceștia să vină la Iași, să învețe într-un liceu bun și să poată să îi susțină familia în tot timpul acesta. Pentru cei de până în 18 ani sau chiar și mai mari se fac diferite programe pentru a-i ajuta să-și aleagă o carieră de care să fie pasionați. Acum, spre exemplu, este în derulare un proiect în care aceștia fac design grafic pe calculator sau animație. „E vorba de tineri care nu au acces să își plătească un astfel de curs fiindcă este destul de scump, se desfășoară în fiecare săptămână, iar la final ei primesc o diplomă care certifică faptul că sunt calificați pe domeniul ăsta. Sunt cursuri foarte bune și, în general, căutate inclusiv de studenții de la Facultatea de Arte”, explică Liviu Măgurianu.
Este nevoie de astfel de susținere pentru că studiile făcute de organizație arată că educația este gratuită în România doar pe hârtie. În realitate, costurile sunt uriașe pentru familiile fără venituri. În estimarea „Salvați Copiii”, este nevoie de 3.000 de lei pe an minimum pentru a susține un copil la școală doar cu lucrurile esențiale. Însă cu cât resursele familiei cresc, cu atât investiția este mai mare, iar în majoritatea școlilor din comunitățile urbane, copiii sunt pregătiți în afara orelor de către profesori. Decalajul deja existent se va mări între cei care primesc meditații și cei care abia reușesc să vină la școală.
„Copiii cu care lucrăm noi nu vor fi niciodată favorizați. Nu contribuie la fondul școlii, fondul clasei și nici nu vin cu cadouri la serbări. Un copil care e olimpic la supraviețuire nu poate să facă față unui copil care are pregătire la matematică, la limba română, la engleză în fiecare săptămână. Lupta lui începe zilnic: trebuie să aibă ce să mănânce, cu ce să se îmbrace și cu ce să se încalțe”, povestește Liviu.
Dorința copiilor de învăța este una fantastică: sunt familii cu mulți frați în care școala se face în schimburi. Cei care învață dimineață vin acasă și predau echipamentul: adidașii, geaca și ghiozdanul trec la cei care pleacă în schimbul doi: învață după-amiaza.
Școala mobilă, pe malul râului Bahlui sau în câmp
Unul dintre cele mai vechi proiecte în domeniul educației al celor de la „Salvați Copiii” pare și adorat de copii: dacă nu vin elevii la școală, organizația aduce școala la ei. Într-o rulotă mică atașată de mașină poartă circa 300 de planșe educative, interactive, cu trei niveluri de greutate. Merg săptămânal în Iași, în zonele defavorizate, și periodic prin județ în comunitățile rurale mai îndepărtate. Trag rulota la marginea satului, scot planșele, iar copiii stau fascinați cu orele și se bucură. Mulți prind de acolo pofta de a merge la școală, chiar dacă drumul nu le este ușor.
„Dacă nu poți veni tu la școală, vine școala la tine. Așa că mergem și lucrăm cu ei pe drum, în câmp, îi cunoaștem, le câștigăm încrederea, pentru că mergem în comunități uneori complicate, iar mulți dintre cei care stăteau în stradă au văzut că reușesc să iasă din situația aceasta dificilă de viață. Dacă are succes? Păi e ca un magnet pentru ei: facem jocuri, apoi sport în jurul «școlii», planșele sunt interactive, totul e captivant. Școala se deschide și se strânge, noi o ducem unde e nevoie.”
„Tu nu poți să mergi așa rupt ca noi pe stradă”
Mergând mereu în comunități defavorizate de mai bine de un deceniu, cei de la „Salvați Copiii” s-au transformat încet-încet din profesori în studenți. Au învățat trei lucruri de la copii: să fie rezilienți (să fie ca metalele care nu cedează oricât de des ar fi lovite), să fie creativi și să fie empatici. I-a surprins creativitatea copiilor în arta supraviețuirii, în care fac rost de bani zilnic, pentru a trăi, vânzând cartoane sau fier. „Cumpărăturile” lor sunt schimburile de haine și de alte bunuri. Totul, fără a-și pierde pofta de a învăța.
Iar din această poftă se naște empatia. Un angajat al „Salvați Copiii” mergea des în comunitățile defavorizate din Iași unde lucra doar cu copiii străzi, care nu erau instituționalizați și nici nu aveau familii care să îi îngrijească. Mergând lună de lună să îi ajute, să le găsească tot ce au nevoie, la un moment dat adidașii i s-au desprins, aproape că s-au rupt.
„Copiii au văzut și au spus – «uite, măi, că Daniel are pantofii rupți, nu se poate așa ceva. El e o personalitate, face atâtea, vorbește cu noi, se joacă cu noi, nu se poate». Și copiii care efectiv stăteau pe stradă noaptea au strâns mână de la mână și la următoarea întâlnire au venit cu o pereche de adidași și i-au dat-o lui Daniel. «Ăștia sunt ai tăi, că tu nu poți să mergi așa rupt ca noi pe stradă». Așa ceva e superb”, spune Liviu, iar zâmbetul din spatele măștii i se întinde până la ochi.
Ridică însă din umeri, ca să scuture parcă o povară apăsătoare. Necultivată, această empatie a copiilor nu va rămâne pe tot parcursul vieții cu ei. Respinși de instituțiile statului, de multe ori chiar de societate, copiii dezvoltă o ură aparte față de ceilalți și „fără doar și poate se vor întoarce împotriva noastră”.
Terapie și „job shadowing” – metode noi în România, brevetate în țările dezvoltate
În Iași există peste zece ONG-uri care au programe ce ajută copiii din toată Moldova, de toate vârstele, să aibă acces la educație. Asta face și „Fundația Serviciilor Sociale Bethany”, care, pe lângă sprijinul material și accesul la educație, mai oferă un lucru important: copiilor cu dizabilități și tinerilor aflați în dificultate li se dă șansa unui sprijin terapeutic. Să stea față în față cu un psiholog, cineva cu care să poată vorbi unele lucruri devenite tabu acasă. Lucruri pentru care se tem, de multe ori, că părinții nu i-ar înțelege sau prietenii i-ar judeca.
Spre deosebire de cei de la „Salvați Copiii”, multe dintre programele celor de la „Bethany” se axează pe zona adolescenților și tinerilor. Primesc burse pentru a rămâne în școală, pentru orientare vocațională și dezvoltare profesională. Copii din mediul rural din familii cu resurse materiale foarte scăzute, care n-ar fi ajuns la liceele de elită din Iași, iar acum excelează în cadrul lor.
„Avem și servicii de asistență psihologică pentru ei: sunt multe schimbări la vârsta asta și coroborat cu intrarea într-o comunitate mai mare de o poziție vulnerabilă, o comunitate cu multă presiune de grup, cu mult bullying în zona de liceu. Așa că intervenția noastră constă și în oferirea serviciilor unui psiholog și a unui asistent social. Nu e vorba doar de bani… banii sunt cel mai simplu de găsit. E nevoie clară și de asistență pe termen lung”, crede Diana Păiuș, manager al ramurii din Iași a Bethany.
Organizația coordonează și un program ce poartă numele „START”, în care sunt momentan aproximativ 40 de copii de liceu, în care adolescenții beneficiază și de o serie de proiecte de „job shadowing”. Sunt puși în contact, din timpul liceului, cu oameni din companii pentru a vedea ce se cere pe piața muncii. O cerere care diferă, de prea multe ori, de ce oferă liceele și universitățile din România.
Scopul final nu este ca tinerii să se angajeze direct la companiile respective, deși în unele domenii, precum IT, elevii de la profiluri specifice ajung să facă asta. Scopul e să vadă ce înseamnă un loc de muncă, un job, și să poată lua o decizie calculată cu privire la facultate.
„Vrem ca elevul să aibă claritate în ceea ce înseamnă piața muncii, nu doar pe plan academic. Să vadă care sunt avantajele sau dezavantajele unui job, ce are nevoie să exceleze, să fie încadrat cât mai bine în zona în care vrea să activeze”, spune Diana Păiuș.
Curs obligatoriu: cum să fii sigur pe facultate încă din timpul liceului
Ea a fost surprinsă să vadă că toți adolescenții din program sunt motivați, activi și au o deschidere mare față de învățare și se vede o diferență față de liceenii din familii fără probleme. Pentru copiii din „SMART”, este deja o reușită că au ajuns la liceu și se luptă să-și demonstreze lor și celor din jur că merită să fie acolo și merită să fie în top. Acum, Diana povestește că au o problemă cu un bursier care învață și muncește la pasiunile sale și câte 13 ore pe zi. Nu mai știu cum să îl oprească și își fac griji deja pentru sănătatea lui. „Testează o grămadă de lucruri, acum desenează, sculptează, are o grămadă de activități care îi aduc cumva și un ban pentru că are talent și valorifică lucrurile respective, dar învață mereu tehnici peste tehnici noi”, spune Diana.
E important, crede aceasta, ca un elev când ajunge la finalul liceului să își dea seama ce înseamnă o profesie și ce facultate să aleagă. Abandonul universitar uriaș din România este cauzat și de aceste decizii în grabă, neinformate ale tinerilor. Diana ar vrea ca bursierii „Bethany” să nu aibă ca opțiune atât Asistență Socială, cât și Management. Să știe din start unde vor să meargă și ce presupune asta. „Fiindcă în momentul de față nu există realmente oportunitatea ca ei să fie ghidați corect spre traseul lor profesional în sistemul de stat.”
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
No comment yet, add your voice below!