Când începe „să se vadă urma la mop”
Text de Silvia Boeriu, Centrul de Resurse pentru participare publică
Implicarea civică nu mai este atât de abstractă cum era acum 10 ani, când colegii de la Centrul de Resurse pentru participare publică (CeRe) făceau organizare comunitară în cartiere. Povesteau că erau confundați cu vânzători de furculițe, așternuturi sau ce mai era în vogă la teleshopping. Anii au trecut, colegi vechi și noi au mers braț la braț cu sute de persoane și zeci de grupuri, în efortul lor de a convinge administrația să rezolve probleme din comunități. Acum, doar în București sunt peste 20 de grupuri de inițiativă care fac schimb de experiență și se susțin între ele.
„Hai că se vede urma la mop!”, a zis Oana Preda, directoarea executivă a CeRe și unul dintre oamenii care au înființat organizația acum 14 ani. Atunci era un vis frumos că oamenii se vor organiza „de la sine” să-i facă pe primarii și consilierii Bucureștiului mai atenți la problemele orașului, iar conceptul de organizare comunitară semăna mai degrabă cu un postcard primit din America, pe care scria „Just do it”.
Așa a și început povestea CeRe: ne-am apucat să facem. Am văzut urma de la mop de fiecare dată când grupurile și oamenii pe care i-am învățat cum e cu petiția, cu mobilizarea comunitară, cu protestul sau cu încrâncenatele încercări de a ajunge la ședințele de consiliu au început să aibă încredere că fiecare mic sau mai mare succes civic îi inspiră și pe alții, că succesele astea contează și, mai ales, schimbă percepții. Doar că mopul trebuie udat tot mereu ca să tot vezi urmele, plus că mai vin și alții care calcă mai apăsat și lasă altfel de urme pe dâra ta de mop. Urme care te fac să te întrebi dacă efortul tău contează și dacă vom fi vreodată suficient de mulți și de vocali încât să curățăm administrația publică de metehnele lui „nu se poate, domnule cetățean, știm noi mai bine!”
Un Mr. Proper galactic ne-ar zice probabil că și dacă ar face el treaba civică împreună cu zece camioane de mopuri, tot ar mai rămâne de rezolvat pe la colțuri. Nu caută nimeni perfecțiunea. Pentru asta suntem noi, CeRe, să arătăm cu ce se mănâncă munca de advocacy, cine o face și mai ales de ce urmele mopului sunt importante. Povestea de acum este despre cum diferă implicarea civică din orașele mari cu cea din localități mai mici sau sate.
Uneori, urma mopului nu se vede din avion, dar înseamnă acces la locuire decentă sau acces la servicii de sănătate și transport public pentru comunități.
Pentru un grup de femei dintr-un sat din județul Giurgiu, preocupate să rezolve probleme precum lipsa amenajării unui parc și a unui loc de joacă în satul lor, interacțiunile cu primarul au avut urmări neplăcute. Un reprezentant al primăriei le-a atras atenția partenerilor doamnelor civice că vine domnia sa să le verifice autorizațiile de construcție ale caselor din sat, dacă soțiile lor nu „o lasă mai moale”. Cam așa e cu civismul în comunitățile mici.
Toată lumea se știe cu toată lumea și dacă ai inițiative „deranjante” pentru oamenii din primărie, te trezești că nu mai vorbește cu tine jumătate de sat. Totodată, experiența ne-a arătat că în mediul rural comunicarea grupurilor civice cu autoritățile locale tinde să se desfășoare mai rapid decât în orașe, iar relațiile de încredere între membrii grupului și comunitate se construiesc mai ușor. La fel ca la oraș, însă, pentru influențarea unor decizii publice sunt la fel de importante numerele mari de cetățeni care susțin inițiativele civice și nivelul în care comunitatea se simte reprezentată de subiectele alese de grupuri.
În comuna Merișani din județul Argeș, accesul la serviciile publice de sănătate era mult restricționat pentru comunitate, în special pentru femeile cu venituri mici, care deși străbăteau distanțe lungi la Pitești, nu aveau posibilitatea să efectueze ecografii abdominale de sarcină, decontate de stat. A fost cale lungă până ca Spitalul Județean din Pitești să achiziționeze un ecograf care să fie disponibil în ambulatoriul spitalului. Iar acest serviciu a devenit posibil după ce Asociația Partener pentru Tine (APT) a susținut o campanie intensă de advocacy la nivel județean. O premieră pentru comunitatea vulnerabilă din Merișani a fost și campania APT, care a convins autoritatea locală să aloce terenuri de casă unor familii care se confruntau cu multiple vulnerabilități economice și sociale. Pentru ambele demersuri, implicarea constantă în acțiuni de advocacy a făcut posibile aceste trasee civice demne de admirație.
Viața civică de la sat are și atuurile ei, din perspectiva proximității membrilor grupurilor civice pentru întâlniri de lucru offline, dar și prin faptul că se prioritizează dorințele exprimate de comunitate. În satul Ciobotea (jud. Argeș), problema lipsei de transport public local pune în dificultate multe familii nevoite să meargă pe jos pe distanțe lungi pentru a ajunge la școală, la locurile de muncă sau la alte activități din rutina zilnică. Susținuți de Sorina Bunescu și echipa CeRe, tinerii din Ciobotea au decis să aducă problema lipsei transportului local în atenția autorităților. Luni de zile au avut loc întâlniri comunitare pentru a identifica cele mai eficiente tactici care să responsabilizeze autoritățile pentru a rezolva problema. Printre acțiunile care au avut cel mai mare impact au fost cărțile poștale pe care tinerii din grup le-au realizat și le-au transmis administrației județene. Cărțile poștale au inclus fotografii și mesaje despre nevoia comunității de a avea acces la transportul public. În urma campaniei, Consiliul Județean a cuprins în Planul de transport public și o rută care face legătura între Ciobotea și restul lumii.
Să ne întoarcem la mop și urmele lui. Implicarea civică lasă semne acum, când oameni și grupuri reușesc să convingă autoritățile să rezolve diverse lucruri care nu merg bine în comunități. Dar urmele mopului se văd și peste timp, când tot mai mulți oameni se inspiră din poveștile succesului civic și învață unii de la alții cum e cu participarea și cum fac să aducă oamenii alături pentru o cauză comună.
Nu există „rețete” care să garanteze reușite civice, ci doar oameni foarte determinați să schimbe ceva. Cu cât mai mulți, cu cât mai diverși, cu atât mai bine. Cu cât sunt mai motivați și perseverenți, cu atât cresc șansele ca inițiativele lor să fie auzite și replicate. Sunt persoane și grupuri care ne caută pentru a lucra împreună la planul campaniei lor, iar altor grupuri și organizații le stăm aproape un an sau doi, până reușesc să-și ducă proiectul mai aproape de reușită. Sunt grupuri cu care lucrăm și care își încetează activitatea imediat după ce-și rezolvă urgența demersurilor, dar sunt și grupuri de inițiativă cu câțiva membri, care se transformă în asociații. Toate aceste inițiative schimbă pe termen lung percepții. Să nu ne mai fie teamă să tragem de mânecă autoritatea publică și să îndrăznim mai mult să cerem schimbarea. La Merișani și Ciobotea s-a sădit încredere!
*Fotografiile aparțin CeRe
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
No comment yet, add your voice below!